ICCJ. Decizia nr. 4227/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4227/2003
Dosar nr. 4145/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Casa Judeţeană de Pensii, prin hotărârea nr. 5478/2003, a admis cererea reclamantului V.S.; a constatat că, în perioada 5 noiembrie 1951 – 19 mai 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar în Detaşamentele de Muncă în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 166 din 15 iulie 2003, a admis acţiunea reclamantului V.S.; a modificat în parte hotărârea nr. 5389/2003, în sensul că reclamantul beneficiază de Legea nr. 309/2003 şi pentru perioada 27 septembrie 1951 – 4 noiembrie 1951 şi 1 ianuarie 1953 – 28 decembrie 1953.
S-a reţinut că în tabelul comunicat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, figurează atât Detaşamentul Băicoi, secţia Telega, unde reclamantul a efectuat stagiul militar (27 septembrie 1951 – 4 noiembrie 1951), cât şi Detaşamentul de Muncă – Gruparea „S", unde a efectuat stagiul militar (1 ianuarie 1953 – 28 decembrie 1953), astfel că şi pentru aceste perioade beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 309/2002.
Cererea reclamantului, prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale, în sensul de a fi inclusă, în prevederile Legii nr. 309/2002, perioada anului 1952, a fost respins, prin încheierea din 9 septembrie 2003, cu motivarea că nu sunt întrunite cerinţele art. 281 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă, că întreaga perioadă 19 mai 1952 – 28 decembrie 1953, se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
Recursul este nefondat.
În adevăr, din actele dosarului nu rezultă că, în perioada anului 1952, reclamantul ar fi efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia şi în această perioadă de prevederile Legii nr. 309/2002.
De altfel, reclamantul nici nu face referire la vreun act din care să rezulte susţinerile sale.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.S. împotriva sentinţei nr. 166 din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 422/2003. Contencios. Refuz acordare... | CSJ. Decizia nr. 423/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
---|