CSJ. Decizia nr. 425/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 425/2003
Dosar nr. 2045/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 22/2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatoarea C.V., împotriva deciziei de imputare nr. 41/1996, emisă de SC R. SA, pentru suma de 3.346.528 lei.
S-a reţinut în sarcina contestatoarei care a îndeplinit funcţia de gestionar la depozitului nr. 7-8 al SC R. SA, că aceasta se face vinovată de minusul în gestiune, înregistrat în urma sustragerii unor piese din depozit, deoarece aceasta nu a reuşit să răstoarne prezumţia de culpă, instituită cu privire la gestionari.
Sentinţa a fost atacată cu recurs jurisdicţional, de către contestatoare, iar prin Decizia nr. 297/2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a reţinut în esenţă că Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a dispus clasarea cauzei privind sustragerea bunurilor din incinta SC R. SA, pe considerentul că fapta nu există şi că în această situaţie, operează prezumţia unor fapte culpabile ale gestionarului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea C.V.
În motivarea recursului, aceasta a susţinut că nu este vinovată de minusul în gestiune, care s-a produs prin sustragere şi că vina o poartă corpul de pază.
Recursul, astfel cum a fost formulat, este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.
Recurentei-contestatoare i-a fost imputată suma de 3.396.528 lei, ca urmare a constatării lipsurilor în inventarul gestionarelor C.V. şi I.F., valoarea totală a lipsurilor fiind de 16.127.861 lei.
În mod constant, recurenta s-a apărat, în sensul că lipsurile constatate se datorează unor sustrageri săvârşite de autori necunoscuţi.
Cercetările penale efectuate în cauză, nu au stabilit, însă, că din gestiunea respectivă s-au comis sustrageri.
Ceea ce, însă, a rezultat din probele administrate, a fost faptul că recurenta nu şi-a respectat obligaţiile de serviciu, privind predarea gestiunii către corpul de pază şi a părăsit locul de muncă, fără a se aigura că gestiunea a fost preluată de paznicul de serviciu, fiind astfel încălcate obligaţiile ce îi reveneau, potrivit Legii nr. 22/1996, în legătură cu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri.
În raport cu situaţia de fapt, astfel cum rezultă din probele dosarului şi faţă de prezumţia simplă de vinovăţie, care operează în sarcina recurentei, potrivit dispoziţiilor din Codul muncii, în mod corect recursul jurisdicţional a fost respins, în sensul menţinerii soluţiei pronunţate de Colegiul jurisdicţional a municipiului Bucureşti, prin sentinţa nr. 22/2002
De precizat este faptul că recurenta nu a făcut nici o probă care să răstoarne prezumţia de vinovăţie ce operează în sarcina sa, în calitate de gestionar, cu atât mai mult, cu cât în dosarul nr. 1476/P/1999, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a dispus clasarea cauzei privind sustragerea bunurilor din incinta SC R. SA, pe considerentul că fapta nu există.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V., împotriva deciziei nr. 297 din 11 iunie 2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 424/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 426/2003. Contencios.. Recurs → |
|---|
