ICCJ. Decizia nr. 4322/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4322/2003
Dosar nr. 1930/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 aprilie 2001, reclamanta SC B.P. SRL a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanţelor nr. 360 din 22 martie 2001, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată în legătură cu obligarea sa la plata sumei de 920.400.620 lei, drepturi vamale.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că nu datorează taxe vamale, întrucât importul de 16.002 kg. carcasă curcan congelat este scutit de plata acestora, în conformitate cu dispoziţiile legale, în vigoare la data importului.
Reclamanta a mai susţinut că operaţiunile efectuate asupra carcasei de curcan sunt activităţi de producţie, care necesită forţă de muncă calificată şi utilaje corespunzătoare, elemente pe care organele de control nu le-au avut în vedere.
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 17 iulie 2001, Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu poate beneficia de scutirea de taxe, deoarece activitatea desfăşurată are caracter de comercializare, iar nu de producţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC B.P. SRL care, în esenţă, a susţinut că prin respingerea nejustificată a probei cu expertiza tehnică de specialitate în domeniul industriei alimentare, i-a fost îngrădit dreptul la apărare.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1323 din 5 aprilie 2002, a admis recursul societăţii comerciale, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând necesitatea efectuării unei expertize tehnice pentru a se clarifica natura activităţii recurentei-reclamante.
În fond, după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 360 din 22 martie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, actul constatator nr. 191 din 19 februarie 2001 al Ministerului Finanţelor – Direcţia Generală a Vămilor – Biroul Vamal Ploieşti şi procesul-verbal nr. 19282 din 30 ianuarie 2001 al B.S.C.V. Bucureşti şi a exonerat-o de plata sumei de 920.400.620 lei, reprezentând taxe vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului de stat.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta desfăşoară activitate în zona defavorizată Filipeştii de Pădure, că deţine certificat de investitor şi autorizaţiile şi licenţa de fabricaţie pentru desfăşurarea activităţii de producţie şi că operaţiunile efectuate de reclamantă asupra carcasei de curcan prin transformarea acesteia în curcan grill condimentat, sunt operaţiuni desfăşurate de reclamantă în cadrul activităţii de producţie, astfel că, în aceste condiţii, reclamanta beneficiază de scutirea de plata taxelor vamale pentru materiile prime importate, facilitate prevăzută de OUGnr. 24/1998, modificată prin OUGnr. 75/2000, precum şi de HG nr. 656/1997, Legea nr. 20/1999 şi HG nr. 728/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova în numele Ministerului Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, în cauză se susţine că, în mod greşit, instanţa de fond a considerat că activitatea intimatei-reclamante este o activitate de producţie de carne şi produse de carne conform codului CAEN 151, subcod 1512, întrucât, în fapt, societatea a importat 16.200 kg carcasă de curcan congelată cu valoarea de 614.173.642 lei, pe care a supus-o operaţiunilor de condimentare, ambalare, vidare şi apoi a livrat-o spre vânzare sub denumirea de curcan grill condimentat, desfăşurând astfel activităţi care nu au afectat natura produsului importat.
Totodată, autoritatea fiscală susţine şi că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din OUGnr. 75/2000, pentru modificarea OUGnr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cele ale HG nr. 205/1999, ale Notei la HG nr. 205/1999, ale pct. 5 alin. (2) Cap. II din HG nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională C.A.E.N. şi ale art. 3 C. com. cu privire la faptele de comerţ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, toate probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat că potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. b) din OUGnr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, beneficiază de „scutirea de la plata taxelor vamale pentru materii prime importate necesare în vederea realizării producţiei proprii în zonă", societăţile care realizează investiţii în zona respectivă, în domeniile precizate la Anexa 3 la HG nr. 205/1999 privind declararea zonei miniere Filipeşti – Prahova, ca zonă defavorizată.
Din examinarea probelor administrate în fond după casare, potrivit dispoziţiilor Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, rezultă, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, că activitatea intimatei-reclamante îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru a beneficia de facilităţile mai sus arătate. În acest sens, se reţine raportul de expertiză tehnică împotriva căruia nu s-au formulat obiecţiuni, deşi s-a acordat un termen pentru a da părţilor această posibilitate, certificatul de investitor, certificatul de înmatriculare, actele constitutive ale societăţii, autorizaţia sanitară-veterinară de funcţionare care se referă şi la „prelucrarea şi procesarea cărnii", licenţe de fabricaţie, contract de închiriere spaţii de producţie şi depozitare, contracte de închiriere echipamente şi utilaje de producţie, acte de achiziţionare diverse echipamente, situaţia evoluţiei forţei de muncă în perioada iulie 2000 – mai 2001, situaţia evoluţiei investiţiilor, bilanţul contabil încheiat la sfârşitul anului 2000, planşe foto, probe prin care s-a demonstrat că intimata-reclamantă are ca obiect de activitate principal producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii.
Prin urmare, constatându-se că motivele de recurs nu sunt fondate, iar sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 70 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4323/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
