ICCJ. Decizia nr. 431/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.431
Dosar nr.3216/2003
Şedinţa publică din4 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.I. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a solicitat anularea hotărârii nr.3384/2003 emisă de pârâtă şi obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea debeneficiară a Legii nr.189/2000 pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cât a fost strămutată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.779 din 29 mai 2003, a admis acţiunea, reţinând că reclamanta se încadrează în dispoziţiile acestei legi, fapt consemnat şi în hotărârea contestată, doar că perioada începe la 25 martie 1944 şi nu octombrie 1944, fapt dovedit cu acte şi declaraţii de martori.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâta a declarat recurs în baza art.304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii.
Se susţine că, la comisie nu a fost administrată proba cu martori, astfel că, aceasta s-a pronunţat având în vedere doar probele ce le deţinea. Hotărârea instanţei de fond este criticabilă sub aspectul analizării corectitudinii actului dedus judecăţii cu luarea în considerare a unor probe furnizate ulterior.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr.3384 din 21 februarie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.189/2000 de pe lângă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, s-a admis cererea formulată de M.I. şi în consecinţă, în bazaprevederilor art.1 lit.c) din Legea nr.189/2001 i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al legii pentru perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945, începând cu 1 septembrie 2002.
Nemulţumită de perioada stabilită, reclamanta a formulat acţiune unde a administrat probe cu acte şi cu martori cu care a făcut dovada cererii sale, astfel că, instanţa, admiţând acţiunea a stabilit că aceasta este beneficiara Legii nr.189/2000, pe durata 25 martie 1944 – 6 martie 1945.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi urmează în baza art.312 C.proc.civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.779 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4308/2003. Contencios. Recurs nelegalitatea... | ICCJ. Decizia nr. 4319/2003. Contencios. Anulare ordin emis de... → |
|---|
