ICCJ. Decizia nr. 4323/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4323/2003
Dosar nr. 2658/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.G., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, a solicitat anularea hotărârii nr. 242/2002 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că perioada 28 aprilie 1960 – 8 februarie 1961 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi îndeplinea toate condiţiile impuse de lege, pârâta, în mod nejustificat, i-a refuzat recunoaşterea drepturilor sale, susţinând că detaşamentul de muncă în care şi-a satisfăcut stagiul militar, nu este nominalizat.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 80/F din 22 aprilie 2003, a admis acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada în condiţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, prin livret militar, că stagiul militar l-a efectuat în calitate de muncitor într-un detaşament de muncă organizat în Hunedoara.
Faptul că se contestă apartenenţa acestor detaşamente de muncă, invocându-se fie tutela Ministerului Forţelor Armate, fie a Ministerului de Construcţii, nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, întrucât s-ar ajunge la o nesocotire de a recompensa o muncă prestată anterior ordonată de regimul acelei epoci pe criterii ideologice.
La toate acestea se adaugă şi precaritatea actelor deţinute de solicitanţi, care, deşi oficiale, le-au fost înmânate cu numeroase ştersături şi adăugiri neconfirmate prin semnătură şi parafă oficială din partea organului emitent, situaţie ce nu poate reprezenta, în lipsa oricărei culpe din partea solicitantului, un contraargument pentru obţinerea beneficiilor legii.
Câtă vreme nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detaşament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoaşterea drepturilor sale. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiţii identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit şi discriminatoriu.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâta a declarat recurs, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
Se arată că este necesară nominalizarea detaşamentului de muncă în care a efectuat stagiul militar reclamantul, situaţie în care comisia îi va soluţiona în mod favorabil cererea acestuia.
La 25 noiembrie 2003, recurenta a depus concluzii scrise în care arată că hotărârea pronunţată de comisie a fost revizuită, în sensul admiterii cererii, situaţie în care consideră că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Recursul este nefondat .
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut şi acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţie Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
Conform art. 1 şi 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Livretul militar dovedeşte că în perioada 28 aprilie 1960 – 8 februarie 1961, reclamantul a efectuat stagiul militar în detaşament al serviciului muncii.
Cum hotărârea dată ulterior constituie o problemă de executare a sentinţei recurate, urmează a se reţine legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate şi în consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 80/F din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4322/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | ICCJ. Decizia nr. 4326/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
