ICCJ. Decizia nr. 435/2003. Contencios. Refuz numire ca notar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.435
Dosar nr.3247/2003
Şedinţa publică din4 februarie 200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.G. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei a solicitat a se da o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat la numirea sa ca notar, apreciind că adresa nr.1534/N/19 mai 2003 constituie un refuz nejustificat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este avocat definitiv, membru al Baroului Bucureşti cu drept de a pune concluzii la toate instanţele. În anul 1994, a suferit un accident vascular în urma căruia a devenit handicapat gradul II permanent, cu posibilităţi de recuperare reduse. Nu poate merge neînsoţit, nu se poate exprima uşorprin vorbă şi nu poate scrie bine de mână. Starea de handicap a făcut imposibilă desfăşurarea activităţii de avocat.
Întrucât doreşte reintegrarea sa socială – ca persoană cu handicap, fiind susţinut şi de conducerea Baroului Bucureşti a solicitat pârâtului numirea ca notar, însă acesta nu a dat curs favorabil cererii.
Curtea de apel Bucureşti, secţia contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.988 din 24 iunie 2003, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că nu este un refuz nejustificat de soluţionare a cererii întrucât reclamantul nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute în legea notarilor publici nr.36/1995 pentru a fi numit notar.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 C.proc.civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii.
S-a arătat că instanţa a greşit esenţial pentru că nu a avut o vedere de ansamblu asupra legislaţiei interne şi a jurisprudenţei CEDO.
În cadrul legislaţiei interne face referire la: dispoziţiile art.46 dinConstituţie privind protecţia persoanelorhandicapate, art.16 pct.g din Legea nr.36/1995, a notarilor publici; - OUG nr.102/1999 privind protecţia socială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; - HG nr.1215 din31 octombrie 2002 pentru aprobarea strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România.
Recursul este nefondat.
Prin acţiune M.G. a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la numirea sa ca notar, apreciind că adresa emisă de acestanr.1534/N/19 mai 2003, constituie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii formulate.
Reclamantul este avocat definitiv, handicapat gradul II permanent ca urmare a unui accident vascular suferit în anul 1994 şi doreşte reintegrarea sa socială, prin numirea ca notar, activitatea ce consideră că ar putea să o desfăşoare.
Atât legislaţia internă, prin actele enumerate în recurs cât şi jurisprudenţa CEDO, cuprind norme cu privire la protecţia persoanelor cu handicap, norme pe care instanţa nu le-a ignorat, dar a arătat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale, care reglementează exercitarea profesiei de notar.
Astfel, conform art.16 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995, „notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are numai cetăţenia română şi domiciliul în România şi arecapacitatea de exerciţiu a drepturilor civile; b) este licenţiat în drept – ştiinţe juridice – sau doctor în drept;c) nu are antecedente penale; d) se bucură de bună reputaţie; e) cunoaşte limba română; f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei; g) a îndeplinit timp de doi ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecător, procuror avocat sau o altă funcţie de specialitate juridică şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public".
Reclamantul se prevalează de dispoziţiile tezei a II-a a art.16 lit.g, însă în Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici în art.4 alin.3 se arată că modul prin care se face verificarea cunoştinţelor necesare acestei funcţii, este concursul organizat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Cum pentru primirea reclamantului ca notar sunt necesare îndeplinirea cumulativă a două condiţii: exercitarea timp de 5 ani a unei funcţii de specialitate juridică şi dovada cunoştinţelor necesare funcţiei de notar public, (prin luarea concursului organizat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici), în mod temeinic şi legal, instanţa a reţinut că refuzul pârâtului de anumi pe reclamant în funcţia de notar este justificat.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art.312 C.proc.civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr.988 din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 435/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4350/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
