ICCJ. Decizia nr. 4393/2003. Contencios. Anulare decizie M.L.P.T.L.si proces-verbal încheiat de Administratia Nationala a Drumurilor D.R.Constanta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4393/2003
Dosar nr. 870/2003
Şedinţa publică din 4 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 145, pronunţată la data de 31 octombrie 2002 în dosarul nr. 1139/2002, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Petrom Brăila, în contradictoriu cu R.A. A.N.D. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamanta a cerut anularea procesului-verbal nr. 5920 din 24 mai 2002 şi Decizia nr. 166 din 13 iunie 2002, prin care cele două autorităţi administrative au stabilit şi, respectiv, menţionat în sarcina sa, obligaţii în sumă de 261.606.255 lei către Fondul special al drumurilor publice, susţinând că în preţul carburanţilor achiziţionaţi a fost inclusă şi cota de 25%, taxă de drum, potrivit prevederilor Legii nr. 118/1996.
Respingând acţiunea, instanţa de fond a motivat că, potrivit prevederilor art. 4 şi 5 din Legea nr. 118/1996, privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, reclamanta avea obligaţia să calculeze şi să vireze cota de 25% asupra preţului, pentru cantităţile de carburanţi cu care s-a aprovizionat.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind dată cu aplicarea greşită a legii, suma reţinută prin actul de control şi menţinută prin Decizia nr. 166 din 13 iunie 2002, emisă de conducătorul ministerului pârât, fiind nedatorată, deoarece era plătită la data controlului.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că organele de control din cadrul Administraţiei Naţionale a Drumurilor au constatat, prin procesul-verbal nr. 5920 din 24 mai 2002, că S.N.P. P. SA, sucursala Petrom Brăila, datora la Fondul special al drumurilor publice, suma totală de 419.149.057 lei, din care 221.284.395 lei, debitul restant, 189.013.286 lei, majorările de întârziere aferente şi 8.851.376 lei, penalităţi de întârziere ,pentru perioada supusă controlului: 1 ianuarie 2000 – 30 aprilie 2001.
În contestaţia adresată Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, recurenta-reclamantă a contestat parţial aceste sume: 141.556.621 lei, debit restant, 114.387.369 lei, majorări de întârziere şi 5.662.265 lei, penalităţi de întârziere, susţinând că în perioada respectivă s-a aprovizionat de la sucursala Peco Brăila, cu carburanţi auto necesari pentru consumul propriu, iar în preţul carburanţilor auto era inclusă cota de 25% prevăzută de lege.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 118/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sursele Fondului special al drumurilor publice se constituie prin aplicarea unei cote de 25%, respectiv 45% din aprilie 2000, asupra preţului cu ridicata la rafinărie, exclusiv accizele, pentru carburanţii auto livraţi la intern de către producători, precum şi pentru carburanţii auto consumaţi de către aceştia, pentru autovehiculele şi remorcile proprii, iar potrivit art. 5, obligaţia calculării şi vărsării acestor sume revin producătorilor din ţară sau importatorilor de carburanţi.
Este necontestat că recurenta-reclamantă este producător de carburanţi auto care, potrivit prevederilor legale citate mai sus, era datoare ca, pentru carburanţii auto consumaţi de către autovehiculele şi remorcile proprii, să calculeze şi să verse la fondul special, sumele rezultate din aplicarea acestor dispoziţii.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, societatea naţională recurentă datorând sumele stabilite în sarcina sa pentru Fondul special al drumurilor publice.
Susţinerile recurentei cum că sumele stabilite de organul de control ar fi fost achitate, sunt nedovedite, copiile xeroxate ale unor note contabile interne, care au fost depuse în recurs, nefiind în măsură să facă dovada plăţilor pretinse.
În concluzie, motivul de recurs invocat este neîntemeiat, astfel recursul va fi respins ca atare, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, Sucursala Petrom Brăila, împotriva sentinţei civile nr. 145 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 439/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4394/2003. Contencios. Anulare decizie de... → |
|---|
