ICCJ. Decizia nr. 4394/2003. Contencios. Anulare decizie de imputare emisa de O.N.C.G.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4394/2003
Dosar nr. 871/2003
Şedinţa publică din 4 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.A. a formulat acţiune la 3 aprilie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei Publice – Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti, să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 1 din 25 ianuarie 2002, emisă în sarcina sa pentru recuperarea sumei de 112.887.719 lei, cota-parte din prejudiciul de 376.292.397 lei, reprezentând despăgubiri civile achitate pentru lipsa de folosinţă a spaţiului, către SC M. SA.
Reclamanta a susţinut că nu are vinovăţie în plata acestei sume către societatea SC M. SA, proprietarul spaţiului, că nu există prejudiciu, suma reprezentând contravaloarea chiriei şi nu despăgubiri.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 164 din 25 noiembrie 2002, a admis contestaţia şi a anulat Decizia contestată, fiind reţinută în motivarea sentinţei lipsa vinovăţiei contestatoarei în producerea litigiului cu SC M. SA, dar şi inexistenţa prejudiciului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei Publice – Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, criticând hotărârea, ca fiind dată cu încălcarea legii şi prin interpretarea greşită a probelor cauzei.
Recursul este nefondat.
Este recunoscut că suma de 268.793.898 lei, la care a fost obligat Oficiul de cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Vrancea, reprezenta, în realitate, contravaloarea chiriei ce trebuia plătită pentru spaţiul ocupat, proprietatea SC M. SA, în perioada decembrie 1996 – decembrie 1999.
Faţă de această clarificare este evident că achitarea contravalorii chiriei pentru spaţiul de 434 mp, către proprietar, nu se poate imputa reclamantei, aceasta fiind o obligaţie în sarcina chiriaşului. Neplata la termen, tariful chiriei, litigiile cu spaţiul şi cheltuielile generate de aceste litigii, nu pot fi reţinute ca fiind făcute din vina reclamantei, din dosar rezultând că aceasta şi conducerea Oficiului Vrancea au sesizat forurile ierarhice asupra realităţii, iar tariful chiriei este cel stabilit printr-o hotărâre judecătorească, nu a fost stabilit de contestatoare.
Nefiind îndeplinite cerinţele răspunderii materiale, iar în activitatea reclamantei nu s-a demonstrat că aceasta, cu vinovăţie şi în legătură cu munca sa, ar fi generat un prejudiciu, sentinţa Curţii de Apel Galaţi nr. 164/2002, este legală. De altfel, aşa cum se demontrează în sentinţa recurată, în cauză nu s-a produs prejudiciu.
Având în vedere aceste considerente, soluţia ce se impune, este aceea de respingere a recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 164 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4393/2003. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 4395/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
