ICCJ. Decizia nr. 4395/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4395/2003
Dosar nr. 2678/2003
Şedinţa publică din 4 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 163, pronunţată la data de 13 mai 2003 în dosarul nr. 2633/CA/2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.M. şi a anulat hotărârea nr. 2138 din 21 februarie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Timiş, care a fost obligată să adopte o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 9 martie 1960 – 1 aprilie 1961.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul unui detaşament de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 9 martie 1960 – 1 aprilie 1961 şi a constatat că acesta este beneficiarul drepturilor acordate de Legea nr. 309/2002, pentru perioada respectivă.
În consecinţă, a anulat hotărârea nr. 2138 din 21 februarie 2003, prin care Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Timiş, acordase reclamantului drepturile respective, dar numai pentru perioada 9 martie 1960 – 28 februarie 1961, motivând că printr-o hotărâre a Guvernului nu pot fi modificate/completate prevederile unei legi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fără temei legal, ca urmare a interpretării greşite a prevederilor legale în materie, art. 1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1114/2002, adoptată în baza Legii nr. 203/2002, stabilind că perioada pentru care se acordă drepturile compensatorii, este 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că intimatul-reclamant, beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, a efectuat stagiul militar într-un astfel de detaşament, în perioada 9 martie 1960 – 1 aprilie 1961.
De asemenea, este necontestat că prin art. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, aprobate prin HG nr. 1114/2002, s-a stabilit că beneficiază de prevederile acestei legi, acele persoane, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.
Problema în discuţie este aceea dacă, prin stabilirea perioadei respective la 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961, a fost sau nu modificată/completată Legea nr. 309/2002, ale cărei prevederi se raportează la perioada 1950 – 1961.
De menţionat că Normele metodologice au fost aprobate de Guvern în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, care au fost elaborate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Apărării Naţionale.
De asemenea, trebuie menţionat că legiuitorul, atunci când a înţeles să delimiteze prin lege o perioadă de timp, a stabilit atât luna, cât şi ziua de început şi de sfârşit a acelei perioade şi nu s-a limitat la indicarea anilor de început şi de sfârşit.
Astfel, prevederile Legii nr. 189/2002 delimitează în acest fel perioada la care se referă: 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, în timp ce dispoziţiile Legii nr. 309/2002 se limitează la indicarea anului de început, 1950 şi, respectiv, anul final al perioadei, 1961.
Acest lucru nu poate duce, însă, la concluzia că perioada avută în vedere de Legea nr. 309/2002, este 1 ianuarie 1950 – 31 decembrie 1961, pentru că dacă legiuitorul ar fi vrut să spună acest lucru, ar fi făcut-o în mod expres, in terminis, aşa cum a procedat în alte cazuri.
În concluzie, stabilirea prin Normele metodologice a perioadei, prin fixarea lunii şi zilei de început şi de sfârşit, ai anilor prevăzuţi în Legea nr. 309/2002, nu reprezintă o derogare de la dispoziţiile acestei legi, ci reprezintă dispoziţii de precizare a cadrului de aplicare a legii, adoptate în baza legii şi pentru organizarea executării acesteia.
Pentru considerentele de mai sus, motivele de recurs sunt întemeiate, urmând ca recursul să fie admis, sentinţa să fie casată şi pentru aceleaşi motive, acţiunea să fie respinsă ca nefondată, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 163 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4394/2003. Contencios. Anulare decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4396/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
