ICCJ. Decizia nr. 4522/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4522/2003
Dosar nr. 2834/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 10 aprilie 2003, reclamanta S.E.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 8407 din 13 martie 2003 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, S.E.M. a arătat că familia sa formată din 7 (şapte) membri, respectiv părinţii Alexandru şi Terezia şi cinci copii, printre care reclamanta s-a refugiat la data de 9 octombrie 1941 din Gherla, Someş, în Turda, judeţul Cluj.
Reclamanta a arătat că s-a născut la 25 august 1941, astfel că la acea dată avea aproape 2 luni şi, în consecinţă, are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 597 din 20 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis contestaţia înaintată de reclamanta S.E.M. împotriva Casei Judeţene de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 8407 din 13 martie 2003 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei statutul de refugiat pe perioada 25 august 1941 – 6 martie 1945 şi să-i stabilească drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2002, ce i se vor achita începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu era născută în momentul în care a avut loc refugiul familiei sale, însă această împrejurare nu este de natură să justifice refuzul recunoaşterii, din momentul naşterii, a statutului de refugiat, fiind de neconceput ca un membru al familiei să aibă un alt regim juridic decât restul.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a recunoscut intimatei calitatea de persoană refugiată din motive etnice, de la data de 25 august 1941 la data de 6 martie 1945, fără însă a arăta temeiul de drept pe care se întemeiază hotărârea pronunţată.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, domiciliul minorului este la părinţii săi, iar potrivit art. 100 C. fam., copilul minor locuieşte la părinţii săi.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, de educaţie, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.
Drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt enumerate generic în conţinutul art. 101, 105, 107 ş.a. C. fam., texte aflate sub Titlul III privind „Ocrotirea celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă şi a altor persoane" din Codul familiei.
În raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, ca şi, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecţie, ajutor şi pază a părinţilor faţă de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască de regulă alături de părinţii săi, precum şi că orice separare de aceştia nu este validă decât în cazuri de excepţie, anume prevăzute de lege şi reglementate prin lege. Despărţirea copilului de părinţi, afară de asemenea cazuri de excepţie, este un act imoral şi antisocial, după cum şi instituirea sau confirmarea prin măsuri de fapt a statutului juridic al minorului din cadrul familiei, în despărţire de statutul juridic al părinţilor care-l au în îngrijire, constituie în aceeaşi măsură o încălcare a principiilor legii.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta Casa Judeţeană de Pensii Cluj va fi obligată la plata sumei de 520.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S.E.M., reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 597 din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 520.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S.E.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4520/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4524/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
