ICCJ. Decizia nr. 4524/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4524/2003
Dosar nr. 2836/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 aprilie 2003, S.E. a solicitat ca, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 8171 din 5 martie 2003, prin care comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în acest act normativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 12 septembrie 1940, soţul său, S.A. a fost obligat, din motive de natură etnică, să se strămute împreună cu întreaga familie din oraşul Galaţi, la Cluj-Napoca, localitate în care a şi decedat.
Că, deşi a făcut dovada acestei afirmaţii cu înscrisuri şi declaraţiile autentice a doi martori, precum şi a încadrării cererii sale în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, comisia sesizată i-a respins cererea de acordare a drepturilor pretinse.
Prin sentinţa civilă nr. 703 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut, în esenţă că, chiar dacă s-a demonstrat faptul schimbării domiciliului soţului reclamantei din oraşul Galaţi la Cluj-Napoca, această împrejurare nu reprezintă consecinţa directă a unor acte de persecuţie exercitate de guvernul român.
Prin urmare, în mod justificat, prin hotărârea contestată, comisia constituită în cadrul autorităţii publice pârâte a apreciat că cererea reclamantei nu se încadrează în nici una din situaţiile prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.E.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât martorii Ş.. şi P.M.E., ale căror declaraţii autentice sunt anexate în dosar au relatat cu claritate că, datorită apartenenţei la etnia maghiară, tatălui soţului său i s-a desfăcut contractul de muncă din funcţia de şef al Gărzii Financiare Galaţi şi pentru acelaşi motiv a trebuit să se refugieze în oraşul Cluj-Napoca, împreună cu întreaga familie.
Actele de persecuţie suferite de soţ pentru motive etnice au fost dovedite şi cu viza trecută în Carnetul de identitate CFR Galaţi al tatălui soţului, pe care însă, curtea de apel l-a ignorat.
Recursul este nefondat.
Deşi s-au referit la concedierea tatălui soţului predecedat al reclamantei din funcţia de şef al secţiei Gărzii Financiare Galaţi, în luna septembrie 1940, pentru că era de naţionalitate maghiară, martorii P.M.E. şi Ş.A. au declarat că familia S. s-a stabilit în oraşul Cluj-Napoca, unde a rămas şi după retragerea administraţiei maghiare.
Martorii nu au precizat, însă, modul concret şi împrejurările în care au luat cunoştinţă de condiţiile încetării raportului de muncă al lui S.I., iar relatările lor nu se coroborează cu alte mijloace de probă din care să rezulte că familia soţului reclamantei a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate doar pentru naţionalitatea maghiară a acestuia.
Prin urmare, în lipsa unor dovezi concludente că pretinsele acte de persecuţie pentru motive etnice au fost săvârşite de funcţionari ai regimurilor politice instaurate în România, în intervalul 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, soluţia instanţei, de respingere a acţiunii este legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul declarat de reclamanta S.E. urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.E. împotriva sentinţei civile nr. 703 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4522/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4526/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
