ICCJ. Decizia nr. 4526/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4526
Dosar nr. 2838/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 21 aprilie 2003, reclamanta S.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 8161 din 5 martie 2003 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 1 noiembrie 1941, împreună cu familia sa, a fost obligată să se refugieze, ca urmare a persecuţiilor etnice, din localitatea de domiciliu Cernăuţi în localitatea Şeica Mare, judeţul Sibiu.
Prin sentinţa civilă nr. 611 din 21 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de S.L.M., cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, pretinse, ci doar a unei temeri că ocupaţia sovietică şi apropierea frontului ar crea un prejudiciu pentru aceasta şi familia sa.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs S.L.M., care a reiterat susţinerile din acţiunea introductivă şi a motivat că refugiul său şi al familiei sale din Bucovina de Nord, oraşul Cernăuţi s-a datorat unor persecuţii de natură etnică şi în consecinţă are dreptul la aplicarea dispoziţiilor cu caracter reparator cuprinse în Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 189/2000 sunt acordate anumite drepturi persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Pentru ca o persoană să poată fi încadrată în această categorie, este necesar să îşi fi schimbat domiciliul ca urmare a persecuţiilor etnice suferite cu un alt domiciliu unde să nu mai fie persecutată din acest motiv.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei din motive etnice, cu atât mai mult cu cât în perioada 1941 – 1944 Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei erau teritorii aflate sub administraţia statului român.
Având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică iar motivele de recurs invocate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.L.M. împotriva sentinţei civile nr. 611 din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4524/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 453/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
