CSJ. Decizia nr. 455/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 455/2003
Dosar nr. 4143/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 28 februarie 2001, procurorul financiar al Camerei de Conturi Satu Mare a solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Satu Mare la plata către bugetul de stat a sumei de 129.777.000 lei, reprezentând bonificaţie de dobândă necuvenită, precum şi a sumei de 576.144 lei cu titlu de foloase necuvenite.
În motivarea sesizării a arătat că în urma controlului efectuat de către Direcţia de Control Satu Mare, finalizat prin procesul-verbal nr. 654 din 25 ianuarie 2001 ,,s-a constatat că pârâta a beneficiat în perioada 1997 - 1998 de o bonificaţie de dobândă din fonduri bugetare alocate pentru stimularea activităţii de export pe baza documentaţiilor comunicate Băncii I.E. Bucureşti în sumă de 2.336.975.000 lei.
Din această sumă, 129.777.000 lei reprezintă bonificaţia de dobândă necuvenită pe trimestrul III şi trimestrul IV 1997, trimestrul I şi semestrul II 1998, întucât nu s-a încasat şi repartizat în totalitate valuta reprezentând contravaloarea mărfurilor exportate, la termenele scadente stipulate în contrctele externe.
Pentru încasarea necuvenită a bonificaţiei de dobândă au fost calculate foloase nerealizate în sumă de 576.143.807, conform Anexei nr. 11 la actul de control financiar.
Prin sentinţa nr. 17 din 30 mai 2001, Colegiul jurisdicţional Satu Mare al Curţii de Conturi a admis sesizarea în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească bugetului de stat suma de 129.777.000 lei cu titlu de bonificaţie de dobândă necuvenită şi suma de 426.809.422 lei, reprezentând foloase nerealizate calculate până la data de 9 iunie 1999 în continuare în cotă de 46% pe an, până la achitarea integrală a primei sume.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească statului suma de 100.000 lei cheltuieli de judecată.
Colegiul a reţinut că agentul economic a nesocotit prevederile art. 4 alin. (3) din OG nr. 15/1996 pentru întărirea disciplinei financiar-valutare, precum şi cele cuprinse în art. 1 al OUG nr. 82/1999 pentru modificarea normei legale menţionate mai sus, că, începând cu 9 iunie 1996 - data publicării în Monitorul Oficial al acelei ordonanţe de urgenţă, - agenţii economici care au angajat credite bancare pentru producţia de export beneficiază de bonificaţie de dobândă numai pentru exporturile a căror contravaloare în valută a fost încasată la termenele scadente în contractele interne.
Prin Decizia nr. 423 din 25 septembrie 2001, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat în cauză de societatea comercială pârâtă.
S-a reţinut că apărarea acestei societăţi referitoare la suma de bani încasată nu poate fi primită atâta timp cât din probatoriile dosarului rezultă, pe de o parte ponderea mică a exportului, iar pe de altă parte, ponderea pentru care s-a încasat suma necuvenită.
Şi ultima hotărâre a fost atacată cu recurs de către SC S. SA Satu Mare.
Recurenta a susţinut că deşi s-a constatat cu ocazia controlului că a încasat o bonificaţie de dobândă necuvenită în sumă de 129.777.000 lei recunoscută, organul de control a calculat un folos nerealizat aferent altei sume, de 1.961.350.000 lei.
A precizat că în opinia sa, prejudiciul real cauzat bugetului de stat este de numai 129.777.000 lei.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Unicul motiv de recurs jurisdicţional formulat de SC S. SA Satu Mare s-a referit la cuantumul creanţei bugetare stabilită de organele de control financiar ale Direcţiei de Control Financiar Satu–Mare.
Mai precis, recurenta a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât, deşi s-a constatat încasarea unei bonificaţii de dobândă necuvenită în sumă de 129.777.000 lei, recunoscută de ea, prin sentinţa Colegiului jurisdicţional Satu Mare au fost calculate foloase nerealizate cu privire la suma de 1.961.350.000 lei.
Critica din recurs a fost înlăturată prin Decizia scţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi fără a se preciza probele din care rezultă atât ponderea redusă a exportului neîncasat, cât şi ponderea producţiei pentru care societaea comercială a încasat bonificaţia.
Procedeul echivalează cu o nemotivare a soluţiei, care face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al actelor administrativ-jurisdicţionale şi este de natură să o prejudicieze pe recurentă.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea unei stări de fapt corecte şi a justei soluţionări a litigiului se impune admiterea recursului, cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi trimiterii cauzei la Colegiul jurisdicţional Satu Mare pentru o nouă soluţionare în fond.
Măsura se impune nu numai în raport de motivarea sumară, neconvingătoare a deciziei atacate, ci şi de inexistenţa în dosar a contractelor externe încheiate de recurentă în perioada care interesează litigiul, precum şi a unor înscrisuri concludente privind modul de calcul al debitului.
Sub acest aspect şi ţinând seama de apărările constante ale agentului economic, concluziile unui expert contabil ar putea fi, la rândul lor, utile în elucidarea cazului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC S. SA Satu Mare împotriva deciziei nr. 423 din 25 septembrie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia nr. 423 din 25 septembrie 2001a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională şi sentinţa nr. 17 din 30 mai 2001 a Colegiului jurisdicţional Satu Mare.
Trimite cauza pentru o nouă soluţionare Colegiului jurisdicţional Satu-Mare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 454/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 456/2003. Contencios. Nulitatea Hotarârii... → |
|---|
