CSJ. Decizia nr. 457/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 457/2003
Dosar nr. 2742/2001
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 martie 2001, reclamanta SC D.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al municipiului Bucureşti, solicitând aplicarea unei amenzi de 10.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării sentinţei civile nr. 486 din 11 mai 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţă definitivă şi irevocabilă, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, în sumă de 50.000.000 lei, pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 486 din 11 mai 2000, s-a constatat refuzul nejustificat al pârâtului, de a rezolva cererea sa şi a fost obligat pârâtul să-i comunice autorizaţia de construire nr. 25A din 9 septembrie 1999. Deşi această hotărâre este irevocabilă şi investită cu formulă executorie, reclamanta a arătat că pârâtul a refuzat executarea măsurilor dispuse, ceea ce i-a creat un prejudiciu, prin nefinalizarea lucrărilor de construcţie la imobilul din Bucureşti, dar şi prin lipsa de folosinţă a imobilului care întârzie a fi edificat.
Prin sentinţa civilă nr. 584 din 2 mai 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul la plata unei amenzi de 500 lei şi a unor daune cominatorii de 50.000.000 lei pe fiecare zi, cu începere de la data de 2 mai 2002 şi până la executarea sentinţei civile nr. 486 din 11 mai 2000, precum şi la plata către reclamantă, a cheltuielilor de judecată, în sumă de 27.059.000 lei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a aplicat prevederile art. 16 din Legea nr. 29/1990, reţinând că pârâtul nu a executat hotărârea judecătorească irevocabilă şi nu a eliberat reclamantei, actul administrativ solicitat. Cuantumul amenzii aplicate pârâtului a fost, însă, redus la suma de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, cu motivarea că cererea reclamantei este lipsită de temei legal, în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Bucureşti, prin Primarul General, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
În primele două motive de recurs a fost criticată soluţia de admitere a acţiunii, susţinându-se că instanţa de fond nu a avut în vedere situaţia juridică a terenului pe care urma să fie edificat imobilul, pentru care s-a solicitat autorizaţia de construire.
Sub acest aspect, s-a arătat că pe rolul instanţelor judecătoreşti sunt două litigii privind proprietatea terenului, situaţie în care nu a fost posibilă emiterea autorizaţiei.
În ultimul motiv de casare s-a reţinut că este exagerat cuantumul daunelor cominatorii şi al cheltuielilor de judecată, pentru că reclamanta a fost împiedicată să edifice imobilul, din cauza litigiilor în curs de judecată, şi nu pentru lipsa autorizaţiei de construire, iar cheltuielile pretinse nu au fost dovedite prin probele administrate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 486 din 11 mai 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a obligat Primarul General al municipiului Bucureşti să comunice SC D.C. SRL, autorizaţia de construire nr. 25A din 9 septembrie 1999.
Această sentinţă nu a fost executată, datorită situaţiei de fapt constatate după data la care hotărârea a devenit irevocabilă, situaţie cunoscută, însă, de intimată la momentul formulării cererii din prezenta cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, din copia autorizaţiei de construire nr. 25A din 9 septembrie 1999, rezultă că actul a fost emis pe numele persoanei fizice, proprietară a terenului din Bucureşti, şi nu în favoarea societăţii intimate.
Cu înscrisurile noi depuse în recurs, recurenta a dovedit că proprietarul terenului a încheiat la 11 iulie 1997, cu societatea intimată, un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul situat la adresa sus-menţionată, dar valabilitatea acestei convenţii a fost prevăzută pentru 12, respectiv 18 luni. De altfel, din notificarea adresată intimatei de către proprietarul terenului se reţine că efectele antecontractului de vânzare-cumpărare au încetat la data de 11 ianuarie 1998.
În consecinţă, la data cererii de executare a sentinţei civile nr. 486 din 11 mai 2000, intimata nu a justificat un titlu juridic pentru folosinţa terenului, pe care a susţinut că urma să construiască un imobil şi nici calitatea sa de beneficiară a construcţiei, pentru care a fost solicitată autorizaţia.
Aceeaşi concluzie se impune şi faţă de SC S. SA Bucureşti, căreia intimata i-a transmis calitatea procesuală în cauză şi dreptul de a executa sentinţa civilă nr. 486 din 11 mai 2000, conform convenţiei încheiate la 9 august 2001.
În raport cu situaţia de fapt, dovedită cu înscrisurile menţionate anterior, se constată că cererea intimatei nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 16 din Legea nr. 29/1990, deoarece neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile nu este rezultatul unui refuz sau al culpei autorităţii recurente şi deci, nu poate fi stabilită răspunderea conducătorului acestei autorităţi, prin plata amenzii şi a daunelor cominatorii pe fiecare zi de întârziere.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va respinge ca nefondată, acţiunea formulată de SC D.C. SRL, a cărei calitate procesuală a fost transmisă SC S. SA. Faţă de soluţia dată recursului, Curtea constată că nu se mai impune examinarea criticii formulate de recurentă, cu privire la cuantumul daunelor cominatorii şi al cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primăria municipiului Bucureşti, prin Primarul General al municipiului Bucureşti – B.T., împotriva sentinţei civile nr. 548 din 2 mai 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 456/2003. Contencios. Nulitatea Hotarârii... | ICCJ. Decizia nr. 4574/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
