ICCJ. Decizia nr. 4617/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4617/2003
Dosar nr. 2851/2003
Şedinţa publică din 12 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 28 martie 2003, reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 8394 din 13 martie 2003 şi obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană strămutată, cu acordarea tuturor drepturilor legale.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că în noiembrie 1941, întreaga sa familie a fost mutată din localitatea de domiciliu, Cluj Napoca, la Gyor-Mezoors, pe considerentul că erau de naţionalitate română.
Prin sentinţa civilă nr. 570 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea; a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de persoană strămutată pentru perioada 2 noiembrie 1941 – 6 martie 1945, cu plata drepturilor cuvenite, începând din 15 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că mutarea s-a produs forţat şi a avut în vedere numai familiile de naţionalitate română.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a susţinut că mutarea familiei reclamantei a fost determinată de transferul în interesul serviciului a tatălui, angajat la Întreprinderea de Drumuri şi Poduri Cluj, care nu era obligat să-l accepte, iar faptul că acesta a fost urmat de întreaga familie, nu constituie dovada persecuţiei etnice, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Recursul nu este fondat.
Prin dispoziţiile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, legiuitorul a înţeles să instituie o reparaţie patrimonială în favoarea persoanelor, cetăţeni români, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, şi până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre care se enumeră şi strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din probele administrate în cauză a rezultat că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl reclamantei C.A., lucrător la Întreprinderea Drumuri şi Poduri Cluj, a fost obligat să se mute cu serviciul în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria şi împreună cu el. toată familia, care, altfel, ar fi fost lipsită de mijloace de subzistenţă.
Fiind o mutare forţată, aşa cum o descriu martorii audiaţi în cauză, în mod corect, instanţa fondului a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, fiind făcută dovada persecuţiei din motive etnice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 570 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4616/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 462/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
