ICCJ. Decizia nr. 4616/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4616/2003
Dosar nr. 2850/2003
Şedinţa publică din 12 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2382 din 28 martie 2003, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 8395 din 13 martie 2003, prin care pârâta a respins cererea sa privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că:
- la data de 2 noiembrie 1941, tatăl reclamantului C.I., salariat la Întreprinderea de Drumuri şi Poduri Cluj, a fost strămutat împreună cu soţia sa, C.E., care la acea dată era însărcinată şi cei şase copii minori, printre care şi reclamantul, din localitatea de domiciliu, oraşul Cluj, judeţul Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, strămutarea având loc în perioada în care zona Ardealului de Nord se afla sub jurisdicţia Statului ungar;
- pe perioada strămutării, deşi tatăl reclamantului a continuat să fie salariatul întreprinderii sus-menţionate, situaţia întregii familii a fost deosebit de grea, având venituri mici şi fiind supusă unor persecuţii etnice prin care s-a urmărit maghiarizarea şi stabilirea acesteia într-o localitate izolată, situată la o distanţă de 700 km. de localitatea de domiciliu şi având o populaţie redusă;
- în luna iunie 1945 întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu;
- refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată, este nejustificat în condiţiile în care, el, reclamantul cu întreaga familie, a împărtăşit situaţia de strămutat, din motive etnice.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că în cazul reclamantului nu poate fi vorba de strămutare din motive etnice, ci de mutarea în interesul serviciului a tatălui acestuia, salariat la Întreprinderea de Drumuri şi Poduri Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, situaţie ce nu poate fi considerată ca o persecuţie etnică, întrucât titularul şi-a continuat activitatea, nefiind obligat să se refugieze.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 571 din 15 mai 2003, a admis acţiunea reclamantului, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască acestuia statutul de persoană strămutată, pe perioada 2 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că motivul părăsirii domiciliului de către tatăl reclamantului este de natură etnică, întrucât acesta şi întreaga familie au fost determinaţi să părăsească locuinţa şi localitatea de domiciliu, fiind strămutaţi într-o localitate din Ungaria, cu populaţie redusă, scopul urmărit de Statul ungar fiind acela de integrare şi maghiarizare a întregii familii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs formulate în scris, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa a apreciat greşit cu privire la motivul schimbării domiciliului reclamantului, reţinând că acesta este de persecuţie etnică deşi, ea, pârâta, a susţinut şi dovedit că schimbarea domiciliului a fost determinată de schimbarea locului de muncă al tatălui reclamantului, respectiv mutarea acestuia în interesul serviciului în altă localitate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arătat în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Reclamantul a făcut dovada cu declaraţiile de martor autentificate că în perioada jurisdicţiei Statului ungar asupra Ardealului de Nord, tatăl său, salariat la Întreprinderea de Drumuri şi Poduri Cluj, împreună cu întreaga familie, compusă din soţie şi şase copii minori, a fost mutat din localitatea de domiciliu, Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, aceasta din urmă fiind o localitate izolată, cu populaţie redusă şi situată la 700 km de localitatea de domiciliu, iar după revenirea Ardealului de Nord sub jurisdicţia Statului român, întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat că mutarea tatălui reclamantului şi a familiei acestuia pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relaţiile de serviciu ale acestuia cu autorităţile de ocupaţie, constituie persecuţie etnică.
Cum reclamantul, minor fiind, a împărtăşit situaţia de strămutat a tatălui său şi a întregii familii, suportând consecinţele strămutării care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa, acesta se află în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind îndreptăţit să beneficieze de drepturile conferite prin această lege.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinţei atacate, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 571 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4615/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4617/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
