ICCJ. Decizia nr. 4620/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4620/2003
Dosar nr. 2854/2003
Şedinţa publică din 12 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2366 din 28 martie 2003, reclamanta G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 8149 din 5 martie 2003, prin care pârâta a respins cererea reclamantei privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului G.H.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
- soţul său, G.H. s-a născut la data de 15 decembrie 1942, în localitatea Alba Iulia, raionul Alba, aceasta fiind localitatea de refugiu a părinţilor săi, în perioada septembrie 1940 – martie 1945, când zona Ardealului de Nord s-a aflat sub jurisdicţia statului ungar;
- persecuţiile din motive etnice, exercitate de trupele maghiare de ocupaţie, l-au determinat pe tatăl soţului reclamantei să părăsească localitatea de domiciliu, Beclean, judeţul Cluj, unde acesta era paroh şi să se refugieze împreună cu întreaga familie în afara zonei de ocupaţie, la Alba Iulia, de unde s-au înapoiat în martie 1945 şi s-au stabilit la Cluj, acest fapt fiind atestat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, prin adeverinţa nr. 350 din 3 februarie 2003;
- refuzul pârâtei de a-i acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare, este nejustificat, în condiţiile în care soţul său a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi din motive etnice şi a suportat consecinţele refugiului.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că soţul reclamantei nu s-a aflat în situaţia de refugiat, întrucât nu a fost nevoit să-şi schimbe domiciliul, fiind născut în localitatea Alba Iulia din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii sale şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice, localitatea Alba Iulia aparţinând statului român.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 566 din 15 mai 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că:
- în cauză s-a făcut dovada situaţiei de refugiaţi a părinţilor soţului reclamantei, iar acesta fiind născut în perioada refugiului, a împărtăşit situaţia părinţilor şi ar fi fost îndreptăţit la recunoaşterea statutului de refugiat, pentru perioada cuprinsă între data naşterii, respectiv 15 decembrie 1942 şi data încetării refugiului;
- având în vedere contextul în care cetăţenii români au suferit prejudicii, ca urmare a refugiului, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu pentru minorii refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în perioada refugiului, statul acordând protecţie şi sprijin cetăţenilor săi, în mod egal;
- reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, îi revin drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs formulate în scris, pârâta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- instanţa, în mod abuziv, l-a încadrat pe soţul reclamantei în categoria persoanelor refugiate, deşi acesta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Alba Iulia şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice, localitatea Alba Iulia aparţinând statului român;
- deşi Legea nr. 189/2000 stabileşte expres şi limitativ categoriile de persoane care pot beneficia de drepturi băneşti compensatorii, instanţa a reţinut că dispoziţiile legale aplicabile în materie nu prevăd în mod expres înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea acestor drepturi;
- interpretarea dată de instanţa de judecată cu privire la acordarea drepturilor compensatorii şi pentru persoanele născute în refugiu adaugă la lege, ori acordarea acestor drepturi este un atribut exclusiv al puterii legiuitoare.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceiaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că soţul reclamantei s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 15 decembrie 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor săi refugiaţi, suportând consecinţele refugiului care, în mod implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa. În aceste condiţii, soţul reclamantei ar fi fost îndreptăţit să-i fie recunoscut statutul de refugiat, iar reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute la art. 3 şi 5 din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinţei atacate, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 566 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4621/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
