CSJ. Decizia nr. 468/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 468/2003
Dosar nr. 2059/2002
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 26 din 17 aprilie 2002, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bihor a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de B.T., împotriva deciziei de imputare nr. 13/834 din 23 noiembrie 1998, emisă de S.N.C.F.R., în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a municipiului Bucureşti, reţinând că în raport cu sediul persoanei juridice intimate şi cu reglementarea art. 44 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, această din urmă instanţă jurisdicţională este competentă să soluţioneze cauza.
Iniţial, contestaţia formulată de B.T. a fost înregistrată la Tribunalul Cluj care, prin sentinţa civilă nr. 1894/C/2001 din 14 august 2001, s-a declarat necompetent teritorial să soluţioneze contestaţia şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bihor, motivând că este vorba de un conflict de drepturi al contestatorului, cu subunitatea fără personalitate juridică, în care şi-a desfăşurat activitatea, iar competenţa teritorială aparţine tribunalului, în a cărui circumscripţie se află subunitatea, iar nu celei în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii cu personalitate juridică.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 55/LC/2002 din 1 februarie 2002, s-a declarat la rândul său, necompetent material să soluţioneze contestaţia şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bihor, motivând că intimata este o societate naţională aparţinând categoriei persoanelor juridice prevăzute la art. 185 din Legea nr. 94/1992, cu modificările şi completările ulterioare, iar contestatorul are calitatea de şef de staţie coordonator, situaţie în care potrivit art. 158 C. proc. civ., coroborat cu art. 41 din Legea nr. 94/1992, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bihor.
La rândul său, aşa cum s-a arătat mai sus, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bihor s-a declarat necompetent teritorial să soluţioneze contestaţia şi prin sentinţa nr. 26 din 17 aprilie 2002 a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a municipiului Bucureşti, motivând că în raport cu reglementarea art. 44 din Legea nr. 94/1992, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa teritorială a instanţei jurisdicţionale a Curţii de Conturi se determină în funcţie de sediul persoanei juridice intimate, neavând nici o relevanţă locul efectiv de muncă sau domiciliul contestatorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional S.N.C.F.R. – R.A. Bucureşti, reprezentată de Societatea de Management Feroviar – Oficiul Juridic Teritorial Cluj, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 3 C. proc. civ. şi solicitând desfiinţarea acestei, întrucât a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe. În opinia recurentei, speţa tratează un conflict de drepturi, în sensul reglementării art. 68 lit. a) din Legea nr. 168/1999, nefiind aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. A mai învederat că „potrivit art. 70 din Legea nr. 168/1999, conflictele de drepturi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti, iar prin art. 5 C. proc. civ. şi art. 72 din Legea nr. 168/1999, se stabileşte o competenţă unică şi imperativă, în sensul că instanţa competentă să judece litigiile de muncă, este cea în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
Prin Decizia nr. 319 din 18 iunie 2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional, ca tardiv declarat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa jurisdicţională a reţinut că sentinţa atacată a fost comunicată intimatei la data de 29 aprilie 2002, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare, iar recursul a fost înregistrat cu data poştei, la 16 mai 2002, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, cu modificările şi completările ulterioare, intimata Societatea de Management Feroviar – Oficiul Juridic Teritorial Cluj, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, intimata a arătat că instanţa jurisdicţională a apreciat greşit cu privire la neregularitatea declarării recursului. În acest sens a susţinut că sentinţa atacată a fost comunicată la 29 aprilie 2002, iar recursul a fost predat recomandat oficiului poştal teritorial, la data de 15 mai 2002, conform recipisei pe care a ataşat-o la recurs, astfel că cerinţa legală privind declararea recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, a fost îndeplinită în condiţiile art. 104 C. proc. civ.ă, potrivit căruia actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti, se socotesc îndeplinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
Examinând Decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Din analiza actelor procedurale aflate la dosarul cauzei, rezultă că sentinţa nr. 26 din 17 aprilie a Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Bihor a fost comunicată intimatei la data de 29 aprilie 2002, iar recursul declarat împotriva acesteia a fost predat recomandat Oficiului Poştal Cluj, la data de 15 mai 2002, conform recipisei nr 7516 ataşată de instanţă, la prezentul recurs.
În raport cu prevederile art. 104 C. proc. civ., potrivit căruia actele de procedură trimise prin poştă, instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui, intimata a respectat termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, conform dispoziţiei art. 301 C. proc. civ.
Cum recurenta a făcut dovada declarării recursului în termen, recursul va fi admis, Decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, pentru judecarea recursului declarat de Societatea de Management Feroviar – Oficiul Teritorial Cluj, împotriva sentinţei nr. 26 din 17 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.N.C.F.R. R.A. Bucureşti, reprezentată de Societatea de Management Feroviar– Oficiul Teritorial Cluj, împotriva deciziei nr. 319 din 18 iunie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, pentru judecarea recursului jurisdicţional declarat de Societatea de Servicii de Management Feroviar – Oficiul Teritorial Cluj, împotriva sentinţei nr. 26 din 17 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bihor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 467/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 469/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
