CSJ. Decizia nr. 490/2003. Contencios. Refuz solutionare reclamatie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 490/2003
Dosar nr. 2081/2002
Şedinţa publică din 6 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 639 din 7 mai 2002, la Curtea de Apel Galaţi, reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, pentru a fi obligat să-i soluţioneze reclamaţia adresată la data de 23 martie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 29/1990, s-a adresat Ministerului Justiţiei, pentru soluţionarea unor probleme administrative de competenţa Ministerului Justiţiei. A mai arătat reclamantul că în răspunsul pe care l-a primit, nu au fost rezolvate solicitările sale.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 74 din 27 mai 2002, a respins acţiunea reclamantului M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul M.D., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că instanţa a încălcat dreptul său la apărare, luând în considerare, în pronunţarea soluţiei, întâmpinarea nr. 1085/CA din 23 mai 2002, formulată de Ministerul Jusitiţiei şi care a fost depusă la dosar, după încheierea dezbaterilor, sentinţa fiind şi nemotivată. Mai susţine reclamantul că pârâtul nu a răspuns la reclamaţia pe care acesta i-a adresat-o la 23 martie 2002, dar a depus, ca anexă la întâmpinare, copia adresei nr. 7905/22/2002.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Se constată că reclamantul nu a făcut dovada că se află în una din situaţiile prevăzute de text.
De altfel, la reclamaţia din 23 martie 2002, pe care reclamantul a adresat-o Ministerului Justiţiei, pârâtul a răspuns cu adresa nr. 3383/22/2002, chiar reclamantul precizând în acţiune că a primit acest răspuns, pe care îl şi anexează.
Faptul că răspunsul primit de reclamant nu conţine soluţia pe care acesta o aştepta, nu poate fi considerat refuz nejustificat de rezolvare a cererii.
În considerentele sentinţei atacate se face vorbire despre întâmpinarea depusă de pârât, înscris care se regăseşte în dosar, instanţa de fond nefăcând nici o menţiune, din care să rezulte că întâmpinarea ar fi fost depusă după încheierea dezbaterilor.
Se reţine că hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile reclamantului.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, instanţa făcând o apreciere corectă a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D., împotriva sentinţei civile nr. 74 din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 49/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 492/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
---|