CSJ. Decizia nr. 563/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 563/2003
Dosar nr. 1247/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 august 2001 reclamanta SC B. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 122 din 23 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice (în realitate Decizia nr. 1122) şi a actului constatator nr. 185 din 6 aprilie 2001 întocmit de Vama Iaşi, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 874.041.417 lei reprezentând taxe vamale şi T.V.A.
A mai solicitat şi suspendarea executării celor două acte până la soluţionarea acţiunii, ca şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că a importat o instalaţie completă de bowling, la 7.11.2000, pentru care Vama nu a obligat-o la plata taxelor vamale la data importului, însă ulterior a fost obligată nelegal la plata acestora, în contradicţie cu prevederile Legii nr. 133/1999.
Mai arată că importul efectuat nu intră sub incidenţa unor prevederi legale adoptate ulterior, prin care s-au limitat facilităţile la importul anumitor bunuri şi anume ale HG nr. 244/2001 şi nici nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 144/1997.
Printr-o cerere separată reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 122/2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi a actului constatator nr. 185/2001 al Vămii Iaşi, cerere admisă prin încheierea din 10 septembrie 2001 dată în Camera de consiliu de către Curtea de Apel Iaşi.
Prin sentinţa nr. 6 din 14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi a fost admisă acţiunea, s-a dispus anularea celor două acte contestate, a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 874.041.417 lei, s-a dispus restituirea cauţiunii de 12.000.000 lei, au fost obligaţi pârâţii la 50.608.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi a fost debitată reclamanta cu suma de 30.000.000 lei reprezentând diferenţă onorar expert.
Instanţa reţine că reclamantei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 133/1999, deoarece a devenit proprietara instalaţiei importate la 7.11.2000, când a efectuat plata, nu la data importului (9.02.2001), organul vamal făcând o greşită aplicare a art. 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, aprobate prin HG nr. 244/2001, intrate în vigoare la 28.02.2001, deci ulterior importului şi care nu se pot avea în vedere retroactiv.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi şi Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi.
Ministerul Finanţelor Publice critică sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că importul făcut de reclamantă reprezintă o instalaţie de jocuri de societate, nu de maşini, instalaţii, echipamente industriale care să ducă la dezvoltarea activităţii de producţie sau de prestării servicii, care sunt prevăzute în art. 211 din Legea nr. 133/1999 că sunt scutite de plata taxelor vamale pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
Consideră că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999 vin numai să detalieze şi să arate modul practic de aplicare a legii, dar nu schimbă textul acesteia.
Menţionează şi că instanţa nu trebuia să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată pentru că s-au opus la efectuarea expertizei, iar obiectivele acesteia nu au fost puse în discuţia părţilor.
Direcţia Generală a Vămilor critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie .
Susţine că instanţa a ignorat apărările pe care le-a făcut şi dispoziţiile legale aplicabile, bazându-şi soluţia pe concluziile din raportul de expertiză, expertul interpretând eronat conţinutul unor texte de lege, ca şi momentul intrării lor în vigoare, atribut ce revenea în exclusivitate instanţei.
Mai susţine că instanţa a reţinut greşit aplicarea în cauză de către organele vamale a prevederilor art. 20 din Normele metodologice adoptate prin HG nr. 244/2001, când în realitate s-a precizat în actul constatator că reclamanta nu beneficiază de scutire de taxe vamale în baza Legii nr. 133/1999.
Arată şi că instalaţia de bowling importată, încadrată la poziţia tarifară 95.04.90.90, nu poate fi asimilată cu maşini, instalaţii şi echipamente industriale, pentru care art. 211 din Legea nr. 123/1999 prevede scutirea de plată a taxelor vamale.
Ambele recursuri sunt fondate pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Intimata a achiziţionat din S.U.A o instalaţie completă de bowling, la 7.11.2000, importată în baza declaraţiei vamale de import nr. 11569 din 9.02.2001 şi pentru care, potrivit declaraţiei pe proprie răspundere a importului, i s-au acordat facilităţile fiscale prevăzute de art. 22 din Legea nr. 133/1999.
Ulterior, organul vamal a considerat că intimata nu beneficiază de aceste facilităţi şi a stabilit în sarcina ei obligaţia de plată a sumei de 874.041.417 lei reprezentând taxe vamale şi T.V.A., prin nota de constatare nr. 185 din 6 aprilie 2001, măsură menţinută prin Decizia nr. 1122 din 23 iulie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice.
Instanţa de fond, prin sentinţa contestată a apreciat că organele vamale au stabilit eronat obligaţia intimatei la plata sumei de 874.041.417 lei, deoarece aceasta beneficiază de scutire la plata taxelor vamale în temeiul art. 22 din Legea nr. 133/1999, iar art. 20 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 133/1999, invocate de organul constatator, nu prezintă relevanţă pentru că au intrat în vigoare ulterior efectuării importului.
Dar, în conţinutul notei de constatare nu se face referire la Normele metodologice, ci la Legea nr. 133/1999, astfel că este irelevantă motivarea instanţei în ce priveşte neaplicarea acestor norme pentru considerentul că publicarea lor a intervenit ulterior importului.
Esenţial în rezolvarea pricinii este dacă instalaţia de bowling se poate încadra la poziţia tarifară 84.59.87 – maşini, instalaţii, echipamente industriale , Know - bow în vederea dezvoltării activităţii proprii de producţie şi servicii, ori la poziţia tarifară 95.04.90.90 – articole pentru jocurile de societate, inclusiv jocurile cu motor sau cu mecanisme de mişcare, jocuri de biliard, mese speciale pentru jocurile de cazino şi jocurile de popice automate.
Curtea consideră că punctul de vedere al recurenţilor este cel corect şi anume că bunul importat se încadrează la poziţia tarifară 95.04.90.90, deoarece nu intră în categoria maşini, instalaţii, echipamente industriale, Know-how, destinate dezvoltării unei activităţi proprii de producţie şi servicii, prevăzută de art. 211 din OUG nr. 297/2000, pentru completarea Legii nr. 133/1999, prin care se prevede scutirea de plată a taxelor vamale.
În Tariful vamal de import al României jocul de bowling nu este considerat ca fiind o instalaţie, iar poziţia tarifară 95.04.90.90 cuprinde articole pentru jocuri de societate, inclusiv jocurile cu motor sau cu mecanisme în mişcare, jocuri de biliard, mese speciale pentru jocuri de cazino şi jocuri de popice automate.
Bowlingul este un joc de popice automat, deci se încadrează la poziţia tarifară 95.04.90.90, nefiind astfel scutit de plata facilităţilor vamale.
Ca atare, se vor admite recursurile şi va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă ca nefondată acţiunea formulată de SC B. SRL, Iaşi în temeiul art. 312 şi art. 314 C. proc. civ.
În ce priveşte diferenţa de onorariu de expert de 30.000.000 lei pentru care instanţa de fond a dispus debitarea reclamantei, Curtea consideră că expertul are dreptul numai la suma de 5.000.000 lei, deja virată în contul Biroului de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Iaşi, în raport de volumul de muncă efectuat, dar şi pentru că decontul de cheltuieli nu are viza Biroului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, precum şi de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 6/CA din 14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de SC Bowling SRL Iaşi, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 561/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 564/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
