CSJ. Decizia nr. 604/2003. Contencios. Anulare act control financiar anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 604/2003
Dosar nr. 2212/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C. SA Bucureşti, la 22 noiembrie 2001, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1679 din 23 octombrie 2001 şi a procesului- verbal nr. 301705 din 5 iulie 2001, prin care, această autoritate a administraţiei publice centrale a obligat-o să plătească la bugetul de stat, suma de 308.729.390 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe dividende şi majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale, întrucât nesocotesc dispoziţiile art. 4 parag. 6 lit. r) din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, ale art. 19 lit. b) din OUG nr. 17/2000, privind T.V.A., precum şi cele cuprinse în OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.
Astfel, reclamanta susţine că neadmiterea deductibilităţii T.V.A. din factura nr. 4091917/2001, este greşită, deoarece serviciile facturate de SC I.P. SA au contribuit la realizarea veniturilor şi nici o dispoziţie legală nu interzice unui agent economic să plătească în numele altui agent economic, servicii pe care, apoi, să le factureze societăţii în numele căreia a plătit.
În ce priveşte impozitul pe dividende, se afirmă că organele de contencios fiscal au interpretat eronat prevederile OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, în sensul că facilităţile prevăzute de art. 19, nu-i mai sunt aplicabile, întrucât, chiar dacă textul invocat nu mai este în vigoare, contractul de privatizare a fost încheiat la data când norma juridică referitoare la facilităţi, era activă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1625 din 13 iunie 2002, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată, reţinând, în esenţă, că reclamanta şi-a calculat şi dedus corect T.V.A., iar pentru dividendele repartizate Programului Acţiunilor Salariaţilor operează scutirea de plata impozitului, conform art. 19 alin. (4) din OUG nr. 88/1997.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice.
Prin motivele de casare depuse la dosar, recurentul susţine că hotărârea atacată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât instanţa de fond a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 19 din OUG nr. 17/2000, deşi reclamanta nu a dovedit cu documente justificative că serviciile facturate de SC I.P. SA, i-au fost necesare pentru realizarea veniturilor.
Că, aceeaşi instanţă, a apreciat greşit că scutirea de plată a impozitului pe dividende operează, şi după modificarea art. 19 din OUG nr. 88/1997, Legea fiscală modificatoare nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, abrogând facilităţile acordate pe durata executării contractului.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, art. 19 din OUG nr. 17/2000, privind T.V.A., în vigoare la data efectuării controlului financiar, prevedea că pentru efectuarea dreptului de deducere a T.V.A. aferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligaţi să justifice suma taxei, prin documente întocmite conform legii şi că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei şi sunt proprietatea acesteia.
Or, în cauză, probele administrate, inclusiv raportul de expertiză contabilă, dovedesc că din suma totală de 523.600.000 lei, reprezentând cheltuieli pentru cazare, telefon şi diurnă, numai suma de 199.078.033 lei a fost utilizată pentru delegarea unui salariat al reclamantei, diferenţa acoperind cheltuielile cu persoane ce nu sunt în raporturi de muncă cu reclamanta.
Conform art. 4 din OG nr. 70/1994, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile de transport, cazare şi diurnă efectuate de acţionarul sau asociatul care nu are calitate de angajat, nu sunt deductibile.
Prin urmare, numai suma de 199.078.033 lei este deductibilă fiscal şi corespunzător acesteia, T.V.A. de 19%, respectiv 37.824.826 lei.
Şi cel de al doilea motiv de recurs este întemeiat.
Astfel, din dosarul cauzei rezultă că reclamanta-intimată, din profitul net aferent anului 1998, a repartizat în perioada august – decembrie 1999, dividende către Programul Acţiunilor Salariaţilor, fără a calcula, reţine şi vărsa, impozitul aferent la bugetul statului.
Întrucât la data la care s-a făcut repartizarea dividendelor, art. 19 alin. (4) din OUG nr. 88/1997, fusese modificat prin Legea nr. 99/1999, în sensul că noua lege nu mai prevede scutirea de la plata impozitului pe dividende aferente acţiunilor deţinute de Programul Acţiunilor Salariaţilor, în mod corect organele de control fiscal au obligat reclamanta să achite impozitul corespunzător, precum şi majorările de întârziere aferente.
Faţă de cele anterior prezentate, urmează a se admite recursul, a fi casată hotărârea atacată şi a se admite în parte acţiunea.
Vor fi anulate Decizia nr. 1679/2001 şi procesul-verbal de control nr. 267/2001, ale Ministerului Finanţelor Publice, în partea privind plata sumei de 37.824.826 lei, reprezentând T.V.A. deductibilă şi a majorărilor de întârziere aferente acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 625 din 13 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite în parte acţiunea, în sensul că anulează actele administrative atacate (Decizia nr. 1679/2001 şi procesul-verbal nr. 267/2001, ale Ministerului Finanţelor Publice), în partea privind suma de 37.824.826 lei, T.V.A. aferentă sumei de 199.078.033 lei şi majorările aferente acestei sume.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 603/2003. Contencios. Pensie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 605/2003. Contencios → |
|---|
