CSJ. Decizia nr. 609/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 609/2003

Dosar nr. 3885/2001

Şedinţa publică din 13 februarie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.M. a chemat în judecată Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Hunedoara, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta. să dispună anularea deciziei nr. 167/1999, emisă de aceasta, prin care i s-a respins cererea sa de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, susţinând că a suportat rigorile persecuţiei etnice şi rasiale, ca evreu, în perioada 14 septembrie 1940 – 23 august 1944.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 138 din 24 mai 2000, a admis acţiunea venită prin declinare de competenţă de la Tribunalul Hunedoara, stabilind că reclamantul are calitatea de benficiar al Decretului-lege nr. 118/1990 şi obligând pârâta să-i acorde acestuia, drepturile ce-i revin în temeiul actului normativ sus-menţionat.

Considerând această sentinţă netemeinică şi nelegală, pârâta a declarat recurs, susţinând că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor ce pot beneficia de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 şi ale OG nr. 105/1999.

Soluţionând recursul, Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 805 din 26 februarie 2001, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, instanţei de fond, cu indicaţia de a completa probatoriul, în sensul de a stabili căror restricţii prevăzute de art. 1 alin. (2) lit. a1) din Decretul-lege nr. 118/1990, aşa cum a fost completat prin OG nr. 105/1999, a fost supus reclamantul, dat fiind faptul că acesta a susţinut că a avut domiciliu forţat şi că a fost supus unui regim de muncă obligatorie.

În fond după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa nr. 197 din 24 august 2001, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S.M., reţinând că actele de la dosar probează munca forţată prestată de tatăl reclamantului, şi nu a acestuia din urmă.

S-a mai reţinut de către instanţă că nici susţinerea că reclamantul a avut domiciliu forţat, nu este întemeiată, întrucât „faptul că i s-au impus restricţii de circulaţie în oraşul natal, fără a fi strămutat în alte localităţii, nu presupune îndeplinirea condiţiilor din precizările Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 976/2000, la OG nr. 105/1999.

Nemulţumit şi de această ultimă soluţie, reclamantul a declarat recursul de faţă, prin care a reiterat motivele din acţiunea introductivă de instanţă, susţinând că instanţa care a rejudecat cauza, a făcut o gravă şi nepermisă eroare de interpretare a probatoriului administrat în cauză, din care rezultă cu claritate că a avut domiciliul obligatoriu în perioada 13 septembrie 1940 – 23 august 1944, în sensul că nu avea voie să părăsească localitatea Iaşi, în care domicilia.

A mai arătat şi că instanţa de trimitere nu a ţinut seama că acţiunea sa a fost introdusă la data de 5 octombrie 1999, iar precizările Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale au apărut ulterior şi astfel ar fi fost normal şi legal să i se aplice dispoziţiile art. 1 lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990, care era în vigoare la data introducerii cererii sale.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:

a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate;

b) a fost privată de libertate, în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare;

c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu;

d) a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată;

e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii;

f) este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a dat Precizările înregistrate sub nr. 979/2000, stabilind că „nu fac obiectul OG nr. 105/1999, cererile formulate de către persoanele care au fost obligate la munci nepermanente, cele care au fost obligate să poarte Steaua galbenă, precum şi persoanele ce au fost scoase pe motive etnice din şcolile de stat, în legătură cu acestă ultimă situaţie menţionându-se că în perioada 1941 au funcţionat în România, şcoli elementare profesionale şi licee evreieşti, la care s-au putut transfera elevii scoşi din Şcolile de stat, fiind, de asemenea, organizate facultăţi cu profil tehnic şi de medicină, iar diplomele obţinute, recunoscute după anul 1944.

Prin urmare, aspectele relevate de reclamant, cum ar fi faptul de a fi fost obligat să poarte „Steaua galbenă" sau eliminarea sa din şcoala elementară de stat, nu se regăsesc printre situaţiile limitativ prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost completată şi modificată ulterior, aşa încât acesta nu poate beneficia de dispoziţiile acesteia.

Nici existenţa „domiciliului forţat" nu poate fi reţinută de către instanţă, întrucât acest lucru nu a fost probat, restricţiile de circulaţie în oraşul natal, fără a fi strămutat în alte localităţi, nefiind echivalente cu noţiunea de domiciliu obligatoriu, cu atât mai mult, cu cât în condiţiile războiului, asemenea restricţii au fost impuse unor categorii cu mult mai largi de cetăţeni, fără a se avea în vedere motive de ordin etnic şi rasial.

Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de S.M. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.M., împotriva sentinţei civile nr. 197 din 24 august 2001, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 609/2003. Contencios