CSJ. Decizia nr. 602/2003. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 602/2003
Dosar nr. 2191/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.I. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ. să dispună anularea deciziei nr. 999 din 27 decembrie 1999, emisă de pârâtă.
De asemenea, prin acţiunea înregistrată la 27 august 2001, reclamantul a contestat şi Decizia de revizuire nr. 185516 din 20 iulie 2001, a deciziei cu acelaşi număr, privind acordarea pensiei pentru muncă depusă şi limită de vârstă, care vizează stabilirea unui debit de 9.160.272 lei, în sarcina reclamantului, pentru perioada 1 septembrie 1999 - 1 septembrie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea din 23 octombrie 2001, în baza art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea celor două acţiuni.
În motivarea celor două acţiuni, reclamantul a arătat că Decizia prin care i-a fost respinsă Decizia nr. 180516 din 11 august 1999, a Oficiului de Pensii al sectorului 2, este nelegală, întrucât perioada reţinută pentru stabilirea bazei de calcul, ca şi aceea stabilită pentru pensia suplimentară, sunt greşit reţinute, pârâta ignorând prevederile art. 1 şi din HG nr. 565/1996, precum şi adeverinţa de venit emisă de societatea S.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 683 din 25 iunie 2002, a respins acţiunile conexe formulate de reclamantul B.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că acţiunile conexe formulate de reclamant, sunt neîntemeiate şi vor fi respinse ca atare, nefiind incidente dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990.
Ca urmare, Decizia nr. 999/1999, emisă de fosta Direcţie Generală de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti, precum şi Decizia de revizuire a deciziei de pensionare, au fost menţinute ca fiind legale.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul B.I., care a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de probele depuse, inclusiv cele reieşite din carnetul de muncă şi rapoartele de expertiză contabilă.
S-a mai susţinut de către recurent, şi faptul că pârâta, anterior deciziei sale de pensionare, nu i-a adus la cunoştinţă, buletinul de calcul a bazei de pornire şi anexa conţinând indexările, compensările etc., privându-l de posibilitatea corectării erorilor de calcul.
De asemenea, s-a susţinut şi că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că Oficiul de Pensii nu a respectat prevederile art. 1 alin. (2) din HG nr. 565/1996 şi că acesta a făcut deduceri nelegale, înainte de 1 august 1991 şi deduceri peste cele legale, după 1 august 1991.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În fapt, reclamantul şi-a manifestat nemulţumirea faţă de perioada stabilită pentru pensia suplimentară şi de perioada folosită la calcularea salariului mediu tarifar.
Astfel, petentul a fost pensionat pentru muncă depusă şi limită de vârstă prin Decizia nr. 180516 din 11 august 1999, având o vechime totală în muncă, de 37 ani, 3 luni şi 14 zile şi un salariul mediu tarifar de 12.006,58 lei, stabilit pentru perioada 1 martie 1989 - 1 martie 1994.
La data de 16 august 2000, urmare a sentinţei nr. 2909, a Judecătoriei Buftea, reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie, prin care i s-a revizuit vechimea în muncă, prin adăugarea a 224 zile, astfel că vechimea totală în muncă a devenit de 38 ani şi 24 zile.
Salariul mediu tarifar, baza de calcul a pensiei, a rămas acelaşi, fiind stabilit conform HG nr. 565/1996, pentru perioada 1 martie 1989 – 1 martie 1994, adică primii 5 ani consecutivi, din ultimii 10 ani de activitate.
În cauză, s-a dispus şi efectuarea unei expertize care a concluzionat că perioada avută în vedere de către Oficiul de Pensii a sectoului 2, privind baza de calcul cuprinsă între 1 martie 1989 – 1 martie 1994, este corectă.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din HG nr. 565/1996, măsurile de protecţie socială privind pensiile de asigurări sociale de stat prevăzute în anexă, se aplică pensiilor pentru care drepturile se deschid după data de 1 august 1996, pe baza veniturilor din primii 5 ani lucraţi consecutiv, din ultimii 10 ani de activitate. Art. 1 alin. (2) al acestui act normativ prevede că din veniturile salariale cuprinse în baza de calcul, se deduc pentru lunile următoare datei de 1 august 1991, sumele reprezentând rezultatele indexărilor şi compensărilor efectiv acordate în limita procentelor aplicate conform Anexei 2.
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, în mod corect expertul a reţinut că perioada privind baza de calcul a pensiei stabilită de Oficiul de Pensii al sectorului 2 Bucureşti, este corectă şi că cele 244 zile cât reclamantul a beneficiat de ajutor de şomaj, nu au nici o influenţă asupra perioadei luate în calcul la stabilirea salariului mediu tarifar.
În plus, dacă s-ar fi avut în vedere la recalcularea pensiei, perioada 1 septembrie 1989 – 1 septembrie 1994, aşa cum a solicitat reclamantul, cuantumul pensiei ar fi fost mult inferior celui rezultat, deoarece nu s-ar mai fi aplicat măsurile de protecţie socială prevăzute de HG nr. 565/1996.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I., împotriva sentinţei civile nr. 683 din 25 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 603/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
