ICCJ. Decizia nr. 612/2003. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.612
Dosar nr.2437/2003
Şedinţa publică din12 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativreclamantulA.A.H. cetăţeanirakian, în contradictoriu cu Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoaneidin Ministerul de Interne, a solicitat anularea deciziei de respingerea cererii sale de stabilire a domiciliuluiîn România,comunicată sub nr. 161456/S.C./20 februarie 2003 şi recunoaşterea dreptului său dea-şi stabili domiciliul în România.
In motivareaacţiunii reclamantul a arătat că îndeplineşte condiţiile art. 35alin. (1) lit. b) din HG nr. 476/2001 şi ale Legii nr.123/2001de stabilire a domiciliului în România întrucât împreună cu soţia realizează venituri de 8.306.307 lei lunar pe fiecare membru al familiei, reclamantul avândîn contul personal deschis la Banc Postcurulaj cumulat de 13.100 USD.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 450 din 2 aprilie 2003 aadmis acţiunea reclamantului, a anulatactul administrativ emis de pârâtă şi comunicat sub nr. 161456/S.C./20 februarie 2003 şi a obligat pârâta să-i emită reclamantului un nou act administrativ cu luareîn apreciere a tuturor condiţiilor prevăzute de normeleîn materie, pentru stabilirea domiciliului în România.
Pentru a hotărî astfel instanţa defond a reţinut că din documentaţia dosarului şi faţă de menţiunile din comunicarea autorităţii publice nr. 161456/SC/20 februarie 2003 rezultă că reclamantul are o şedere temporară legală de cel puţin 3 ani pe teritoriul României fiindcăsătorit din 1986 cu o persoană decetăţenie română, că au trei copii născuţi în România având un spaţiu de locuitcorespunzător familiei şimijloace necesare de întreţinere de cel puţin la nivelul salariului mediulunar pe economia naţională şi ca atare îndeplineşte condiţiile prevăzutedeart. 71 din OUG nr. 194/2002 pentru a-şi stabili domiciliu în România.
Impotrivaacestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţieişi Internelor care a criticat sentinţainstanţei de fond susţinând în esenţă că reclamantul nu a prezentat dovezi autorităţii competente privindrealizarea unor venituri de cel puţin la nivelul salariului mediu pe economia naţională iar actele depuse în instanţă poartă data ulterioară cererii de stabilire a domiciliului în România.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 din OUG nr.194 din 12 decembrie 2002 aplicabile şi situaţiilor aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoareaacesteia, străiniiîşi pot stabili domiciliul în România dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- o şedere temporară legală şi continuă de cel puţin 3 ani în cazul celor căsătoriţi cu cetăţeni români.;
- fac dovada că pe întreaga perioadă menţionată au realizat mijloace de întreţinere cel puţin la nivelulsalariului mediu lunar pe economia naţională în cazul străinilor căsătoriţi cu cetăţeni români;
- deţin spaţiu de locuit corespunzător;
- vorbesc limba română la un nivel satisfăcător;
- sunt îndeplinite în continuare condiţiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin.(1) lit.a),c),e) şi f).;
-nu a intervenit pe perioada şederii în România vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d).
Din analiza documentelor prezentate de Ateia Abd Halal rezultă că reclamantul cetăţean irakian este căsătorit cu S.I.A., cetăţean român din 1986 în România, având 3 copii născuţi în Româniaîn 1983, 1988 şi 1996, au locuinţă proprietate personală achiziţionată de soţie în 1997;
- este asociat în cadrul Societăţii Comerciale „P.M." AS. SRL Bucureşti şi;
- posedă mijloace de întreţinere în cuantumul prevăzut de normele în materie, în vigoare la data cererii 5aprilie 2002, respectiv art. 35 alin. (1) cu raportare la art. 29 alin. (1), lit. d) din HG nr. 476/2001 dată în aplicarea Legii nr. 123/2001 cât şi la data reanalizării mecanismului : 9 august 2002 şi 30 septembrie 2002. Astfel, reclamantuleste îndreptăţit să solicite stabilirea domiciliului în România îndeplinind condiţiile impuse de lege în acest sens.
Pentru aceste motive recursul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei se vădeşte a fi nefondat, urmând a fi respins şi în consecinţă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotrivasentinţei civile nr. 450 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia decontencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 610/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 620/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
