ICCJ. Decizia nr. 608/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.608
Dosar nr.3416/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 13 iunie 2003, reclamantulC.D. a solicitat, în contradictoriucu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, anularea hotărârii pârâtei nr. 1766 din 2 februarie 2003 şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, prin actul administrativ contestat, pârâta i-a admis cererea de acordare a drepturilor dispuse prin legea indicată mai sus, doar pentru perioada 2 octombrie 1955 – 25 mai 1956, deşi a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii până la data de 5 decembrie 1956.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 253 din 2 iulie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002 şi să-i acorde acestuia drepturile conferite de acest act normativ pentru perioada 2 octombrie 1955 – 5 decembrie 1956, cât aefectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din livretul militar depus la dosar, reclamantul a dovedit îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru perioada 2 octombrie 1955 – 5 decembrie 1956, pârâta interpretând incorect şi restrictiv dispoziţiile normative.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, solicitând în temeiul prevederilor art. 304pct. 8 şi 9 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Recurenta şi-a susţinut propunerea de casare a hotărârii judecătoreşti atacate reiterând apărările formulate în prima instanţă şi arătând, în esenţă, că pentru perioada 25 mai 1956- 5 decembrie 1956 instanţa i-a stabilit eronat reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece Detaşamentul de muncă Vâlcea nu figurează în tabelul cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă dincadrulDirecţieiGenerale a Serviciului Muncii, astfel încât să seîncadreze în dispoziţiile legii menţionate şi ale adreselor de îndrumare metodologică emise de C.N.P.A.S. în aplicarea acestui act.
Recursul se va admite însensul celor ce urmează şi în temeiul următoarele considerente.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 309/2002 s-au acordat drepturile compensatorii prevăzute de acest act normativ persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciilor Muncii în perioada 1950 – 1961.
Din analiza dosarului, rezultă că prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată, având în vedere exclusiv livretul militar depus ca probă de către reclamant.
Or, din această unică dovadă administrată în sprijinul acţiunii reclamantului, nu reies decât perioadele şi unitatea militară, precum şidetaşamentele unde acesta şi-a efectuat stagiul militar, fără să se fi probat în vreun mod apartenenţa respectivelor detaşamente la Direcţia Generală a Serviciului Muncii pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 09/2002.
Pe de altă parte şi recurenta pârâtă a invocat lipsa detaşamentului Vâlcea din Tabelul cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciilor Muncii, fără a face vreo probaţiune cu privire la acest aspect.
Ţinând cont că, practic instanţa şi-a fundamentat soluţia pe un probatoriu neconcludent şi necomplet, cenzurând legalitatea actului administrativ contestat fără a clarifica situaţia de fapt dedusă judecăţii şi existenţa certă a pretinsului drept recunoscut de lege, vătămat, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, înbaza art. 312 alin. (1) teza 1 şi a art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se suplimenta probatoriul prin orice mijloc de dovadă admis de lege (eventual pe baza unor verificări la U.M. 02405 Piteşti sau la Arhivele Naţionale) în vederea stabilirii dacă în perioada 25 mai 1956 – 5 decembrie 1956 intimatul-reclamant şi-a efectuat stagiul militar într-un detaşament de muncă organizat în acest scop, conform prevederilor art.1 din Legea nr. 309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr.253 din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi12 februarie 2004 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 610/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
