ICCJ. Decizia nr. 671/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞIJUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.671
Dosar nr.291/2003
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 iunie 2001, Societatea comercială „R.2 L.V." SRL solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Financiară Galaţisă se dispunăanularea parţială a deciziei nr. 654 din 11 mai 2000 emisă de primul pârât, a dispoziţiei nr. 132 din 27 decembrie 2000 emisă depârâta secundă, precum şi a procesului-verbal decontrol încheiat la 29 septembrie 2000 de un inspector al celei de a treia pârâte, canelegale.
De asemenea, a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul statului a sumei totale de 658.889.499 lei, reprezentând impozit pe profit (435.413.299 lei) şi majorări de întârziere aferente (223.476.100 lei).
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat căa încheiat cu Societatea comercială „M." SAun contract de asociere în participaţiune prin care aceasta se obliga să-i pună la dispoziţie spaţiul comercial în suprafaţă de 1811,32 mp, proprietatea sa, împreună cu toate datoriile existente, în vederea realizării unei expoziţii cu vânzareangro şien detail, de bunuri diverse, urmând ca profitul obţinut să fie împărţit în procentele stabilite prin art.14.
Aprecizat că în realitate, cheltuiala considerată de organele decontrol ca nedeductibilă fiscal, nu reprezintă o sumă fixă achitată pentru asocierea în participaţiune, ci contravaloarea chiriei plătite pentru spaţiul comercial pus la dispoziţia societăţii de către cealaltă partecontractantă.
In drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 4 (4) din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit art. 977 C. civ. şi art. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1992.
Prin sentinţa civilă nr. 122/F din 23 septembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi decontencios administrativ a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut în esenţă, că din interpretarea dispoziţiilor contractuale şi a probelor administrate rezultă că suma plătită de reclamantă reprezintă o cheltuială importantă pentru aceasta, iar în acelaşi timp, un venit exclusiv pentru asociatul său Societatea comercială „M." SAnicidecum o cheltuială aasocieriiîn înţelesul art. 4 alin. (6) lit. k) din OG nr. 70/1994.
S-a concluzionat că sumele de bani astfel plătite de reclamantă sunt deductibile fiscal şi în raport decontractul încheiat, ele nu au caracterul unei cheltuieli cu asocierea în participaţiune.
Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi.
Recurenta a susţinut că prima instanţă nu şi-a motivat soluţia, devreme ce în considerentele hotărârii nu sunt arătate argumentele carei-au format convingerea că în speţă nu ar fi vorba despre plăţi angajate în cadrul unei asocieri în participaţiune.
Curtea deapel a ignorat faptul că prin Decizia civilă nr. 521/R din 28 mai 2002 , rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, natura evidentă a contractului încheiat de societăţile comerciale, anume aceea a unei asocieri în participaţiune.
Lipsa de motivare a sentinţei recurate, face imposibilă nu numai critica ci şi exercitarea controlului jurisdicţional de către instanţa de judecată superioară.
Criticile sunt întemeiate.
Deşi a reţinut că între reclamanta Societatea comercială „R.2 L.V." SRL şi Societatea comercială „M." SA s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune în considerentele finale ale hotărârii, instanţa de fond a apreciat că în realitate, sumele plătite de reclamantă pentru folosirea spaţiului comercial sunt deductibile fiscal, deoarece ele nu au avutcaracterul unei cheltuieli cu asocierea în participaţiune.
Justeţea acestor argumente sumare şi contradictorii este însă, infirmată de soluţia pronunţată de aceeaşi curte deapel în dosarul comercial nr. 411/2002.
Prin Decizia nr. 521/R din 28 mai 2002, s-a stabilit cu autoritatea lucrului judecat, că cele două societăţi comerciale nu auîncheiat un contract de închiriere, aşa cum a susţinut recurenta, Societatea comercială „R.2 L.V." SRL, ci un contract de asociere în participaţiune.
Instanţa a motivat că intenţia comună a părţilor este exprimată fără echivoc în art.3 al contractului nr. 2098 din 22 mai 1995, în care se face trimitere expresă la reglementarea asocierii înparticipaţiune C. com., iar clauza potrivit căreia asociatul participă în asociere cu spaţiul comercial şi reclamanta, ca asociat titular, administrând activitatea asocierii, ţine de însăşi esenţa asocierii în participaţiune.
Interpretând în alt mod clauzele contractuale şi apreciind că natura convenţiei estecaracteristică unui contract de închiriere, curtea de apel a nesocotitflagrant autoritatea de lucru judecat ce rezultă dintr-o decizie rămasă irevocabilă.
Organul de control financiar şi apoi, autorităţile administrative jurisdicţionale au mai reţinut, de altfel, împrejurarea că sumele debani plătite de reclamantă conform contractului deasociere în participaţiune nr. 2098/1995, cu titlu de cotădin asociere, nu au la bază deconturi justificative de venituri şi cheltuieli determinate de operaţiunile asocierii, comunicate asociatului sau în vederea înregistrării în contabilitatea proprie.
In consecinţă, sunt incidente în cauză, prevederile art. 4 alin. (3) din OG nr. 70/1994, conform cărora, pentru determinarea profitului impozabil,cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt: sumele angajate în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit la nivelul contractului de asociere în participaţiune.
Se constată deci că, reţinând în mod judicios natura contractului încheiat de reclamantă cu Societatea comercială „M." SA, precum şi incidenţanormelor juridice precitate, organele financiare au procedat corect atunci când au stabilit în sarcina agentului economic, obligaţia de plată a impozitului pe profit, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, în sumă totală de658.889.499 lei.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat deDirecţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi, în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 122/F din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea introdusă de „R.2 L.V." SRL, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi17 februarie 2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2003. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 672/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
