ICCJ. Decizia nr. 672/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.672
Dosar nr.312/2003
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 ianuarie 2002 reclamanta SNP „Petrom" SA Bucureşti, sucursalaPloieşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Controlului Fiscal Ploieşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, solicitând anulareadeciziei nr. 1943 din 30 noiembrie 2001 şi a procesului verbalde constatare şi exonerarea sa de platamajorărilor de întârziere de 26.505.045.100 lei, calculatepentru neplata la termen a redevenţei petroliere aferente extracţiei de gaze naturale.
În motivarea acţiunii reclamanta susţine că organul de control a calculat în mod eronat majorările de întârziere, întrucât potrivit clauzelor acordului petrolier, pentru livrarea cu întârziere a cotei de redevenţă petrolieră se percep daune moratorii de 1% pe zi de întârziereneputându-se încasa şi penalităţi.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial prin sentinţa civilă nr. 182 din 19 decembrie 2002 a admis în parte acţiunea, a anulat actele administrative atacate şi a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de 20.409.350.083 lei.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs ambele părţi.
În recursul său, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova critică sentinţa atacată, susţinând că instanţa a pronunţat o soluţie greşită întrucât dispoziţiile legale incidente în materie instituie o sancţiune pentru nepredarea în natură aredevenţei petroliere (daune moratorii şi daune compensatorii) şi o altă sancţiune pentru nevirarea la bugetul statului a contravalorii acesteia, sub forma majorărilor de întârziere prevăzute delegea fiscală.
Recurenta SNP „Petrom" SA, sucursala Petrom Ploieşti susţine că sentinţa esteparţial temeinică, întrucât instanţa a respinsnejustificat cererea sa cu privire la suma de 6.095.695 lei, dintr-un total de 26.505.045.100 lei, reprezentând redevenţa petrolieră calculată eronat de organul financiar, fiind fără relevanţă faptul că această sumă fusese constatată printr-un proces verbal anterior, al aceluiaşi organ financiar.
Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova este nefondat, urmând a se admite recursul declarat de SNP „Petrom" SA, sucursala Petrom Ploieşti, pentru următoarele considerente:
Prin procesul vernal nr. 18520 din 31 octombrie 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice s-a stabilit că recurenta reclamantă nu a achitat redevenţa petrolieră pentru extracţia de gaze naturale datorată bugetului de stat, pentru cares-au calculat majorări de întârziere în sumă de 20.409.350.083 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 septembroie 2001.
Diferenţa de 6.095.695.017 lei contestată de reclamantă a fost stabilită anterior, prinprocesul verbal nr.6700 din 1 iunie 2000 şireprezintă majorările de întârziere aferente neplăţii la termena redevenţei petroliere calculate până la 31 octombrie 2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995, titularii dreptului de administrare sau de concesiune sunt supuşi la plata către bugetul de stat a unei taxe pe activitatea de exploatare a resurselor minerale şi a unei redevenţe petroliere stabilite legal conform acordului petrolier.
Art.30 al Legii stipulează că, redevenţa petrolieră se stabileşte sub formă de cotă procentuală din producţia brută realizată. Cota va fi convenită între Autoritatea competentă şititularul acorduluipetrolier, pentru fiecarezăcământ în parte, la încheierea acorduluipetrolier. Redevenţa petrolieră este datorată din ziua începerii realizării producţiei şi plătibilă în natură, trimestrial, cu scadenţa până la data de 20 a primei luni a trimestrului următor.
În conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 32, pentru neplata la termen a taxei pe activitatea de exploatare a resurselorminerale se percep majorări de întârziere conform legii fiscale, iar pentru neplata în termen a redevenţei petroliere vor fi stipulate în acordul petrolier daune-interese, moratoriişi compensatorii.
O confirmare a faptului că redevenţa petrolieră nu are caracterul juridic al unei obligaţii fiscale o reprezintă şi dispoziţiile art. 87 dinHG nr. 1265/1996 potrivit cărora neplata la termen a redevenţei petroliere atrage răspunderea pentru daune moratorii şi compensatorii conformAcordului petrolier, în timp ce pentru neplata taxei de exploatare a resurselor minerale se percep daune de întârziere conform legii fiscale.
Un argument suplimentar rezultă şi din OUG nr. 47/2002, art. 1 pct. 4, conform căruia dispoziţiile art. 32 alin. (2) al Legii petrolului se modifică în sensul că pentru neplata la termen a redevenţei petrolului se datoreazămajorări şi penalităţi de întârziere conform legislaţiei fiscale în vigoare. Această modificare confirmă faptul căpână la apariţia noii reglementări nu se puteau calcula penalităţi de întârziere conform legislaţiei fiscale, pentru obligaţii faţă destat care nu au caracter fiscal.
În tot cuprinsul Legii nr. 134/1995, şi în Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1265/1996 nu se face menţiune că neplata la termen a redevenţei petroliere atrage penalităţi de întârziere, calculate potrivit legii fiscale.
Întrucât penalităţile de întârziere calculate potrivit legii fiscale au fost introduse abia prin OUG nr. 47/2002, la o dată ulterioară perioadei supuse controlului, iar legea nuretroactivează, pentru intervalul de timp anterior, nu se pot calcula penalităţi de întârziere.
Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii în întregime a acţiunii şi al exonerării acesteia şi de plata diferenţei de 6.095.695.017 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., intimata urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SNP „Petrom" SA, sucursala Petrom Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 182 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în întregime acţiunea formulată de reclamanta SNP „Petrom" SA, sucursala Petrom Ploieşti.
Exonerează pe reclamantă şi de plata sumei de 6.095.695.017 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a redevenţei petroliere.
Obligă intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova să-i plătească recurentei reclamante suma de 65.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respingeca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 671/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 673/2003. Contencios. Anulare rezolutie... → |
|---|
