ICCJ. Decizia nr. 654/2003. Contencios. Refuz raspuns. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.654
Dosar nr.3614/2003
Şedinţa publică din 17 februarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 iunie 2003 reclamantul C.C. a chematîn judecată Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială solicitândobligareapârâtei la trimiterea unui răspuns competent conform atribuţiilor constituţionale şi daune morale în valoare de 15.000.000 lei, motivat de faptul că prin refuzul unui răspuns competent i-au fost încălcate drepturileconstituţionale şi legislaţia în vigoare.
In susţinerea acţiunii reclamantul a arătat că a solicitat Preşedintelui României să analizeze şi să aprecieze mai multe hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti pe care le consideră nelegale, însă Preşedintele României i-a răspuns la petiţiecu actul nr. 12480 din 10 iunie 2003, răspuns pe care-l consideră nesatisfăcător.
Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa civilă nr. 114/CAdin 1 septembrie 2003 a respinsacţiunea reclamantului, cu motivarea că răspunsul trimis petentului de către Preşedintele României se încadrează în limitele conferitede lege. Totodată, s-a mai reţinut de către instanţa de fond, că în cauză nu există o culpăa pârâtei, astfel că a respins capătul de cerere cu privire la acordarea de daune morale.
Împotrivaacestei sentinţeia declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Instanţa de fond în mod corect a reţinut cărăspunsul trimis petentului de către Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială se încadrează în limitele conferite de Constituţie, fiind respectat principiul separaţiei puterilor în stat, Preşedintele României neputând interveni pentru modificareaori anularea unei hotărâri judecătoreşti, acesta fiind o ingerinţă în actul de justiţie şi deci o încălcare a principiului amintit.
Cu privire la cel de al doileacapăt de cerere referitor la acordarea de daune morale în cuantum de 15.000.000 lei, în modîntemeiat instanţa de fond l-a respins, în lipsa constatării relei credinţe a pârâtei în derulareaprocesului, nefiind astfelîntemeiate condiţiile cerute de Legea nr. 29/1990.
Având în vedere cele ce preced recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 114/CA din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 651/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 669/2003. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
