CSJ. Decizia nr. 793/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.793
Dosar nr. 18532003
Şedinţa publică din26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Fundaţia „România de Mâine" – Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti împotrivasentinţei civile nr.338 din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominals-a prezentat: recurenta-reclamanta Fundaţia „România de Mâine" – Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti reprezentată de prof.univ. dr.G.U., prorector cu probleme juridice şide avocatul G.D., lipsind intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice.
Procedura completă.
Având perândcuvântul reprezentanţii recurentei au solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise depuse la dosar.
Procurorul a pusconcluzii de admitere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 decembrie 2001, reclamanta Fundaţia „România de Mâine" – Universitatea „Spiru Haret" a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr.1850 din 20.11.2001 şi aactului constatator nr.1073/5.07.2001 şi exonerarea de platasumelor de 607-475.262 lei datorie vamală şi 236.004.085 lei majorări de întârziere.
In motivarea cererii, reclamanta a învederat că a importat bunuri pentru dotarea cantinei studenţeşti pentru declaraţiavamală nr.700082 /19.10.2000 acordându-sescutire de la plata drepturilor vamale, conform art.173 alin.3din Legea nr.84/1995.
Ulterior, prin actul constatator nr.1073 /2001, organele vamale au apreciat în mod nejustificatcă textul susmenţionat din Legea învăţământului nu are aplicabilitate, pe considerentul că reclamanta nu ar fi instituţie de învăţământ acreditată.
Această interpretare, asusţinut reclamanta, este contrară legii, noţiunea deînvăţământ acreditat referindu-se lafacultăţi, colegii şi specializări, acreditate prin hotărâri ale Guvernului României, nu launiversitate particulară acreditată.
Or, prin Hotărârea nr.E 111/31.03.2000, la propunerea Consiliului de EvaluareAcademică şi Acreditare, au fost acreditate4 facultăţi respectiv Management Financiar- Contabil, Drept, Limbi şi Literaturi Străine şi Educaţie Fizică şi Sport.
Prinsentinţa civilă nr.338 din 2 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti-Secţia Contencios Administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţaaceastă hotărâre, instanţa a reţinutcă potrivit art.173 alin.3din Legea nr.85/1995 suntscutitede TVA şi taxe vamale documentaţiatehnică şimaterialele pentru construcţii destinate învăţământului acreditat precum şiachiziţionarea de aparatură, utilaje, dotări pentru procesul didactic.
Instanţa a constatat că reclamanta nu esteîncă înfiinţată ca universitate potrivit legii, şi a apreciatcă, deşi are facultăţi şispecializări acreditate, nu poate beneficia descutirea de taxe, întrucâtcalitateade titulară a operaţiunilor vamale de import o are Fundaţia „România de Mâine" şi nuvreunadin facultăţilesau specializările acreditate.
Impotrivasentinţei adeclarat recurs reclamanta Fundaţia „România de Mâine" – Universitatea „Spiru Haret", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantaa arătat că Legea învăţământului nu foloseştetermenul de universitate acreditată – aceasta înfiinţându-seprin lege – ,ci deînvăţământ acreditat, proceduradeacreditare declanşându-se, la cererea instituţiei de învăţământ superior interesate, pentru facultăţile,colegiile şi specializările careîndeplinesc condiţiileşi standardele prevăzutede Legea nr.88/1993.
De asemenea , reclamanta a precizatcă„Universitatea Spiru Haret" apareîncă din actul constitutivîn structura „Fundaţiei România de Mâine", iar importul s-afăcut astfel cum rezultă din acteledosarului, pentruînvăţământ.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a precizat că prin Legea nr.443/2002, s-a dispusînfiinţarea „Universităţii Spiru Haraet", ca instituţie de învăţământ superior, cu personalitate juridică.
Examinândcauza în raport de motivele invocate şi avândîn vedere prevederileart 304 şi 304/1 Cod procedură civilă, Curtea vaconstata că recursul estefondat, urmând a se dispune casareasentinţei şipe fond, admiterea acţiunii.
Curteareţineastfel că prevederile art.173 alin.3 din Legea nr.84/1995 au fosteronatinterpretate, acordarea scutirilor de drepturi vamale la importuri fiindlegalăcând beneficiare sunt unităţilede învăţământ, de stat ori particulare, acreditate, caredesfăşoară efectiv procesul didactic.
In cauză, s-afăcutdovadacă până laînfiinţarea sa prin lege – Legea nr.443/2002 –„Universitatea Spiru Haret", neavândpersonalitate juridică, logistica necesară pentru desfăşurareaîn bunecondiţii a procesului de învăţâmânt era asigurată de Fundaţia „România deMâine" îna cărei structură apare universitatea, cu 24facultăţi şi 27 specializări.
In acesteîmprejurări,fundaţia a fost titulara operaţiunilor vamalede import în litigiu, bunurile importate reprezentânddotări pentruprocesul didactic,fiindachiziţionate în folosul facultăţilor.
Este real faptul că Legea pentru înfiinţarea„Universităţii Spiru Haret" a fostadoptată la 9 iulie 2002, în timpul judecării cauzei, dar textul articolului 2 se referă la existenţa în structuraacestei instituţii de învăţământ
superior a celor 4 facultăţi şi specializări acreditate.
Din actelecauzei rezultă căîncă din toamna anului 1999 s-a declanşat procedura de acreditarepentru facultăţile care îndeplineau condiţiile şi standardele prevăzute de lege, în februarie 2000, Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare a întocmit rapoartele de acreditare, avizatateulterior de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar prin Hotărârea nr.E.111/31.03.2000 Guvernul României a supusSenatului României spre adoptareproiectul de lege pentru înfiinţarea universităţii, în care sefoloseşte termenul de„structură acreditată" şi seenumeră cele 4 facultăţi carecompun această structură.
In înţelesul Legii nr.88/1993, proceduradeacreditare a facultăţilor şi specializărilorconstituie un proces anteriorînfiinţării prin lege a unei instituţii de învăţământ superior prin reunire de instituţii şi/sau facultăţi.
Astfel, actul normativ susmenţionat prevedeîn art.5 alin.3 şi 4căînfiinţarea prin lege a unei universităţi se facedupă parcurgerea procedurilor de evaluare şi acreditare, instituţia de învăţământ superiorastfel înfiinţată trebuind să aibecel puţin o facultateacreditată cu predareîn limbaromână, la declanşarea procedurii de înfiinţare.
In consecinţă, estecorectă susţinereareclamantei în sensul că la data de 19.10 2000, cândau fost efectuateimporturile în scutire de la plata drepturilor vamale erau dejaacreditate parte din facultăţile cedesfăşurau procesul de învăţământîn cadrulUniversităţii „Spiru Haret", facilităţile prevăzutede art.173 alin.3din Legea nr.84/1995 fiind legal acordate.
Avândîn vedere cele expuse mai sus, Curtea vaadmite recursul, va casa sentinţa atacată şi pe fond, vaadmiteacţiunea şi va dispuneanulareaatâta deciziei emise de Ministerul Finanţelor Publice, cât şi aactului constatatorîntocmit de organele vamale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admiterecursul declarat de Fundaţia „România de Mâine"-Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.338 din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia decontencios administrativ.
Caseazăsentinţaatacată şi pe fondadmiteacţiuneaformulată de Fundaţia„România de Mâine „ – Universitatea„Spiru Haret" Bucureşti.
Anulează actul constatator nr.1073 din 5 iulie 2001 încheiatde Biroul Vamal de Control şiVămuire la InteriorTârguri şi Expoziţii Bucureşti şi Decizia nr.1850din 20 noiembrie2001 a Ministerului Finanţelor Publice.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1947/2003. Contencios. Anulare act de... | CSJ. Decizia nr. 1948/2003. Contencios. Anulare dispozitie de... → |
|---|
