CSJ. Decizia nr. 1947/2003. Contencios. Anulare act de validitate anulare Hot.a plenului C.E.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1947/2003
Dosar nr. 335/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 27 iunie 2002 şi completată la 2 octombrie 2002, reclamanta Uniunea Naţională a Patronatului a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Economic şi Social, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului de validare al celui de al nouălea membru al plenului Consiliului Economic şi Social, propus din partea părţii patronale, astfel cum s-a hotărât prin procesul-verbal al şedinţei plenului Consiliului Economic şi Social din data de 29 mai 2002; anularea refuzului de a lua în discuţie propunerea reclamantei de a nominaliza un membru din partea patronală, în plenul Consiliului Economic şi Social şi obligarea Consiliului Economic şi Social. de a relua procedura de validare pentru cel de-al nouălea loc în plen, propus din partea părţii patronale.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
Consiliul Economic şi Social este un organism tripartit care, potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. c) din Legea nr. 109/1997, se constituie dintr-un număr de 27 membri, din care nouă sunt propuşi de Guvern, nouă de organizaţiile sindicale şi alţi nouă de organizaţiile patronale cu reprezentativitate naţională, iar mandatul unui membru al Consiliului Economic şi Social este de 4 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
Reclamanta a arătat că a beneficiat de reprezentativitate conform Legii nr. 130/1996, prin sentinţa nr. 29/F din 27 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a obţinut confirmarea reprezentativităţii la nivel naţional şi cu toate acestea, când a avut loc şedinţa plenului de constituire a Consiliului Economic şi Social, pentru a face propunere de numire a unui membru în acest Consiliu, plenul Consiliului Economic şi Social a refuzat să primească propuneri din partea reclamantei Uniunea Naţională a Patronatului Român.
La data de 29 mai 2002, după ce se decisese nelegal că reclamanta nu poate face propunerea, s-a decis că al nouălea loc din partea părţii patronale să fie ocupat în felul următor – de dl. I.H., membru U.G.I.R. pentru perioada 1 iunie 2002 – 31 decembrie 2003; de la 1 ianuarie 2004 – 31 mai 2005, dl. M.D., membru C.N.I.P.M.M.R.; de la data de 1 iunie 2005 – 31 decembrie 2006 să fie ocupat de Ş.V., membru U.G.I.R.
Reclamanta a arătat că această hotărâre este nelegală, deoarece potrivit art. 15 din Legea nr. 109/1997, mandatul unui membru al Consiliului Economic şi Social este pe o perioadă de 4 ani, cu drept de reînnoire, adică acest mandat este indivizibil, nefracţionabil.
În completarea acţiunii, reclamanta a solicitat şi anularea hotărârii nr. 51 a Plenului Consiliului Economic şi Social, din data de 29 mai 2002, arătând că prin hotărârea respectivă s-ar fi validat o singură persoană ca al nouălea membru pe o perioadă de 4 ani, când, în realitate, voinţa părţilor a fost exprimată prin vot la 29 mai 2002 şi consemnată în procesul-verbal al şedinţei, înregistrat sub nr. 1518 din 31 mai 2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1018 din 30 octombrie 2002 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Naţională a Patronatului Român, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Economic şi Social şi a anulat actul de validare al celui de al nouălea membru al plenului Consiliului Economic şi Social, aşa cum a fost hotărât prin procesul-verbal din 29 mai 2002 al şedinţei plenului.
A anulat hotărârea nr. 51 din 29 mai 2002 a plenului Consiliului Economic şi Social şi a obligat Consiliul Economic şi Social să reia procedura de validare pentru cel de-al nouălea membru în plen.
A respins ca rămasă fără obiect cererea privind refuzul de a lua în discuţie propunerea reclamantei de a nominaliza un membru din partea patronală în plenul Consiliului Economic şi Social.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că acordul părţilor privind rotaţia pentru ocuparea locului nouă al organizaţiei patronale încalcă dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 109/1997, iar hotărârea Plenului Consiliului Economic şi Social, de validare ca membru al Plenului, a domnului H.I. este în contradicţie cu acordul părţilor exprimat la 29 mai 2002, acord nelegal, astfel cum s-a reţinut anterior.
S-a mai reţinut că preşedintele Consiliului Economic şi Social trebuie să convoace membrii Consiliului Economic şi Social într-o nouă şedinţă statutară, pentru soluţionarea legală a acestei situaţii.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Consiliul Economic şi Social.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că votul Plenului a fost exprimat numai cu privire la propunerea ca dl. H.I. să ocupe cel de al nouălea loc al părţii patronale, că Hotărârea nr. 51/2002 a fost adoptată de către Plen şi nu de către Preşedintele Consiliului Economic şi Social şi că Uniunea Naţională a Patronatului Român nu a suferit nici o vătămare a unui drept recunoscut de lege, întrucât la data numirii celui de al nouălea membru, aceasta nu făcuse dovada reprezentativităţii sale la nivel naţional.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 23(1) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului Economic şi Social existent la dosar, procesul-verbal întocmit pe baza stenogramei şi semnat de referent este documentul prin care se materializează hotărârile luate de Plen, ca expresie a manifestării de voinţă a Consiliului Economic şi Social în problemele cu care acesta este confruntat şi în legătură cu care este competent.
Din lectura procesului verbal al şedinţei Plenului Consiliului Economic şi Social din 29 mai 2002, rezultă că „Plenul aprobă propunerea făcută şi este de acord cu rotaţia propusă de partea patronală".
Aşadar, susţinerea recurentului că plenul nu a votat pentru ocuparea celui de al 9-lea loc prin rotaţie, este contrară evidenţei şi propriilor documente ale Consiliului Economic şi Social.
În acest context, se reţine că hotărârea nr. 51 din 29 mai 2002 este contrară manifestării de voinţă a Plenului Consiliului Economic şi Social şi atestă o altă situaţie de fapt, decât cea care rezultă din documentele primare.
În sentinţa atacată s-a reţinut corect că hotărârea sus-menţionată nu a fost expresia manifestării de voinţă a Plenului Consiliului Economic şi Social, care a votat cu totul altceva, ci a fost expresia manifestării de voinţă a preşedintelui Consiliului Economic şi Social, care susţine că apoi a explicat-o membrilor Consiliului Economic şi Social. Acest procedeu este în vădită contradicţie cu modalitatea de adoptare a hotărârilor Consiliului Economic şi Social, astfel cum aceasta este prevăzută în art. 27 alin. (1) şi 2 ale Legii nr. 109/1997, o asemenea procedură de validare fiind în afara legii.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că intimata Uniunea Naţională a Patronatului Român nu a suferit nici o vătămare a vreunui drept recunoscut de lege, se reţine că aceasta a obţinut confirmarea reprezentativităţii la nivel naţional, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 29/F din 27 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În consecinţă, Uniunea Naţională a Patronatului Român este direct interesată şi are dreptul să pretindă ca Consiliul Economic şi Social, organismul care o reprezintă, să fie corect constituit, cu respectarea legii, având de asemenea interesul şi dreptul ca, prin reluarea procedurii de validare, să încerce să obţină numirea unui reprezentant personal în acest organism.
Având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar motivele de recurs invocate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Economic şi Social împotriva sentinţei civile nr. 1018 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1946/2003. Contencios. Anulare viza de iesire... | CSJ. Decizia nr. 793/2003. Contencios → |
|---|
