CSJ. Decizia nr. 801/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 801/2003
Dosar nr. 253/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 3821 din 16 octombrie 2001, reclamanta SC C. SA Oradea a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Oradea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 1424 din 21 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost menţinută în sarcina sa o obligaţie bugetară în sumă de 620.142.757 lei stabilită prin procesul-verbal de control nr. 13509 din 30 noiembrie 2000, încheiat de organele de control financiar – fiscal teritorial, sumă ce reprezintă: 537.339.867 lei T.V.A.; 82.802.890 lei majorări de întârziere aferente. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
- organul de control din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului Oradea, verificând exporturile de mărfuri efectuate de SC C. SA Oradea, în perioada 1 februarie – 30 octombrie 2000, a constatat că această societate nu beneficiază de cota zero de T.V.A., întrucât plata mărfii s-a făcut în valută, prin depuneri în numerar în contul deschis de societate la B.R.D. Oradea, de către clienţii externi, prin delegaţii acestora, în loc să fie făcută prin ordine de plată decontate prin băncile din străinătate, aparţinând clienţilor externi;
- este greşită aprecierea organului de control, potrivit căreia, depunerea de către clientul extern a valutei în contul valutar deschis de societate la banca finanţatoare, ar reprezenta o încasare de valută în numerar pentru care societatea nu beneficiază de cota zero de T.V.A.;
- actele normative în materie, respectiv OUG nr. 215/1999 şi nr. 17/2000 şi Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, nu prevăd că încasarea în valută a contravalorii mărfurilor exportate trebuie realizată prin decontări interbancare, această modalitate de plată fiind aplicabilă, de regulă, în cazul plăţilor, ulterioare efectuării exportului.
Prin înscrisul înregistrat la 14 noiembrie 2001, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor HG nr. 401/2000, pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000, potrivit cărora pentru operaţiunile prevăzute la art. 17 B lit. a) din OUG nr. 17/2000, nu beneficiază de cota zero de T.V.A., contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale. În motivarea acestei excepţii, reclamanta a arătat că textul actului normativ invocat nu este conform cu textul din OUG nr. 17/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 286/CA/2001 – P din 3 decembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă: a anulat Decizia nr. 1424 din 21 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal de control din 30 noiembrie 2000 încheiat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Oradea; a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de 537.339.867 lei reprezentând T.V.A. şi a sumei de 82.802.890 lei reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A.; a obligat pe pârâţi la plata sumei de 6.033.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că:
- potrivit reglementărilor incidente cauzei, respectiv OUG nr. 215/1999 şi nr. 17/2000, cota zero de T.V.A. se aplică pentru exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul de bunuri efectuat de contribuabilii cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută, în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României;
- OUG nr. 17/2000, neprevăzând modalitatea de încasare a valutei de către contribuabili, aplicarea cotei de 19% T.V.A., numai pentru faptul că valuta a fost încasată în numerar şi apoi a fost vărsată în contul bancar, este nelegală;
- prevederile HG nr. 401/2000, referitoare la neaplicarea cotei zero de T.V.A., nu au corespondent în OUG nr. 17/2000, fiind o adăugire la art. 17 B. lit. a) din ordonanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a susţinut că: în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, nu ar avea corespondent în reglementarea acestei ordonanţe; normele menţionate nu constituie o adăugire, ci o precizare a aspectelor reglementate de OUG nr. 17/200, precizare care are în vedere întreg contextul normelor juridice aplicabile la efectuarea plăţilor între agenţii economici; plăţile efectuate de agenţii economici şi modalităţile de plată sunt supuse unor reglementări legale bancare, valutare, vamale, iar instanţa de fond ar fi trebuit să ţină seama de acestea.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 17, lit. b) din OUG nr. 215/1999, cota zero de T.V.A. se aplică şi pentru exportul de bunuri efectuat de agenţii economici cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României. Această reglementare a fost menţinută de art. 17 B. lit. a) din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., intrată în vigoare la data de 15 martie 2000.
Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000 precizează la pct. 9.2. că exportul constă în livrări de bunuri efectuate de contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A. pentru beneficiari cu sediul în străinătate şi care sunt transportate în afara teritoriului ţării cu îndeplinirea formalităţilor vamale de export. Mai precizează că pentru exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, nu beneficiază de cota zero de T.V.A., contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transfer din conturi bancare personale.
Regulamentul nr. 3 din 23 decembrie 1997 al Băncii Naţionale a României, privind efectuarea operaţiunilor valutare, arată că în cazul livrării mărfurilor la extern, exportatorii au obligaţia de a întocmi declaraţia de încasare valutară, acesta fiind un document necesar urmăririi şi controlului efectiv al încasărilor în valută, încasări ce se fac obligatoriu prin conturile deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României să efectueze astfel de operaţiuni valutare.
Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că reclamanta a încălcat reglementările privind efectuarea operaţiunilor valutare şi a încasat o parte din valoarea mărfii livrate la extern, prin depuneri de numerar de către persoane fizice în conturile bancare deschise de societate la B.R.D. şi B.C.R.
Scopul reglementării art. 17 B. lit. a) din OUG nr. 17/2000, este acela de a limita cazurile de neîncasare a valutei din străinătate.
Prin urmare, la aplicarea cotei zero de T.V.A. pentru exportul de bunuri efectuat de contribuabili cu sediul în România, reglementarea art. 17 B. lit. a) din OUG nr. 17/2000, va fi coroborată cu reglementările legale privind efectuarea operaţiunilor valutare.
Normele de aplicare a OUG nr. 12/2000, nu adaugă la textul art. 17 B. lit. a) din OUG nr. 17/2000, ci precizează condiţiile de încasare a contravalorii mărfurilor exportate, aşa cum acestea rezultă din normele privind operaţiunile valutare.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 312, alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează a fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în fond, acţiunea reclamantei SC C. SA Oradea va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 286/CA/2001 – P din 3 decembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 80/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 803/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
