CSJ. Decizia nr. 878/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 878/2003
Dosar nr. 2501/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3 din 11 ianuarie 2001, Colegiul jurisdicţional Cluj al Curţii de Conturi a admis contestaţia formulată de debitoarea Banca D.F. SA, societate bancară în reorganizare judiciară, împotriva executării Ordinului nr. 15 din 5 iunie 2000 şi în consecinţă:
- a constatat achitată suma de 252.060.860 lei, obligaţii ale clienţilor băncii şi scutirea de plata majorărilor de întârziere, de 110.967.399 lei;
- a constatat achitată suma de 194.331.481 lei, obligaţii proprii ale băncii şi scutirea de plata majorărilor de întârziere, de 172.673.120 lei.
Instanţa Curţii de Conturi a mai dispus ca ordinul să fie executat, pentru diferenţa de 168.497 lei, obligaţii proprii şi 100.000 lei, cheltuieli de judecată şi a revenit în parte asupra încheierii de suspendare din 7 decembrie 2000, în sensul că aceasta se menţine pentru debitele constatate recuperate şi majorările aferente.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Colegiul jurisdicţional Cluj a reţinut că banca şi-a achitat integral obligaţiile prevăzute în ordinul de executare, respectiv debitele de 252.764.455 lei şi 194.331.481 lei, încasarea sumelor fiind confirmată prin procesul-verbal al Administraţiei Finanţelor Publice Brăila.
Referitor la majorările de întârziere aferente, s-a reţinut că societatea bancară, aflată în procedură de reorganizare judiciară, este scutită la plată, conform HG nr. 893/1998 şi OUG nr. 163/2000.
Prin Decizia nr. 234 din 21 mai 2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca.
S-a reţinut în esenţă că prin HG nr. 893/1998, a fost acceptată plata făcută de contestatoare, reprezentând obligaţiile bugetare restante la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat. Dispoziţiile acestei hotărâri nu stabilesc definitiv şi irevocabil cuantumul sumelor datorate, iar din evidenţele băncii rezultă că au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute în HG nr. 893/1998.
Potrivit aceleiaşi hotărâri a Guvernului României, majorările de întârziere şi penalităţile aferente obligaţiilor bugetare stabilite, neachitate, se scutesc de la plată, prevederile art. 3 din HG nr. 893/1998, fiind corect aplicate de Colegiul jurisdicţional.
Secţia jurisdicţională a mai reţinut că, fiind achitate obligaţiile de bază ale contestatoarei, aceasta beneficiază şi de facilităţile acordate prin OUG nr. 163/2000, pentru diminuarea arieratelor la bugetul de stat, pentru majorările de întârziere.
Împotriva deciziei a declarat recurs Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a susţinut că soluţia legală, era aceea de respingere ca inadmisibilă, a contestaţiei la executare, întrucât pe această cale nu pot fi invocate motive de fond, care să repună în discuţie, legalitatea şi temeinicia titlului executor.
În cauză, ordinele de plată invocate de contestatoare, atestând plata sumelor de 252.060.860 lei, obligaţii bugetare achitate de clienţii băncii şi 194.331.481 lei, impozit pe salarii datorat de bancă, au fost achitate la 18 noiembrie 1998, anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile, ce constituie titlu executor.
Pe fondul litigiului, recurenta a arătat că din actele dosarului nu rezultă că sumele achitate de contestatoare ar reprezenta obligaţii bugetare, la plata cărora a fost obligată, prin titlul executor constând în sentinţa civilă nr. 71/1998, a Colegiului jurisdicţional Cluj şi nici faptul că banca ar fi scutită de plata majorărilor de întârziere aferente.
De asemenea, s-a arătat că Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1 şi 3 din HG nr. 893/1998.
Astfel, majorările de întârziere în litigiu, de 110.967.399 lei şi respectiv, 172.673.120 lei nu constituie obiectul HG nr. 893/1998, întrucât obligaţiile bugetare care le-au generat, nu erau restante la data emiterii hotărârii, fiind achitate anterior.
De asemenea, contestatoarea nu poate beneficia nici de înlesnirile acordate prin OUG nr. 163/2000, instanţele Curţii de Conturi neavând la dispoziţie datele necesare, pentru a constata că banca îndeplineşte condiţiile impuse de ordonanţă, în sensul de a-şi fi achitat integral obligaţiile provenind din impozite şi taxe ale bugetului de stat, la datele stabilite şi de a fi depus la organele fiscale teritoriale, situaţia majorărilor calculate şi neplătite.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instituţia contestaţiei la executare este prevăzută în art. 88 din Legea nr. 94/1992, republicată, fiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, inclusiv art. 399 alin. (3), text potrivit căruia pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executor, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Astfel fiind, motivul invocat de recurentă privind inadmisibilitatea contestaţiei la executare, este nefondat, neputând fi primit.
Şi pe fondul cauzei, criticile formulate de recrentă sunt neîntemeiate, instanţele Curţii de Conturi reţinând în mod corect incidenţa HG nr. 893/1998 şi a OUG nr. 163/2000.
Din actele dosarului rezultă că prin Ordinul nr. 15/2000, Colegiul jurisdicţional Cluj a dispus executarea silită, până la concurenţa sumei de 730.301.359 lei, din care 252.060.860 lei, obligaţii bugetare achitate de clienţii sucursalelor băncii din Galaţi şi Brăila, cu 110.967.399 lei, majorări de întârziere aferente şi 194.499.978 lei, obligaţii proprii ale debitoarei, cu titlu de impozit pe salarii, cu 172.673.120 lei, majorări de întârziere aferente.
Din centralizatorul plăţilor depus de bancă, necontestat de intimată, rezultă că plăţile în valoare de 252.060.890, au fost efectuate cu O.P. nr. 180, nr. 183, nr. 185 şi nr. 187 din 18 noiembrie 1998. Ordinele de plată emise de contestatoare au fost depuse la trezorerie, în acest sens fiind depus la dosar, procesul-verbal încheiat la 1 februarie 1999l de reprezentanţii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi, prin care se recunoaşte efectuarea plăţilor pentru sucursalele din Brăila şi Galaţi, nemaireţinându-se alte obligaţii de plată.
De asemenea, cu O.P. nr.181 şi nr. 184 din 18 noiembrie 1998, contestatoarea şi-a achitat şi obligaţiile proprii, constând în impozit pe salarii, rămânând o diferenţă neacoperită de 168.457 lei, pentru care instanţele Curţii de Conturi au continuat procedura de executare silită.
Întrucât din actele dosarului a rezultat că banca şi-a îndeplinit obligaţiile cuprinse în art. 1 şi 2 din HG nr. 893/1998 – plata restanţelor către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat – s-a reţinut în mod întemeiat, potrivit art. 3 din hotărâre, că majorările de întârziere şi penalităţile aferente obligaţiilor bugetare neachitate, se scutesc de la plată.
Instanţele au avut în vedere şi dispoziţiile OUG nr. 163/2000, potrivit cărora majorările de întârziere neachitate, aferente unor obligaţii bugetare, îndeplinite înainte de 31 octombrie 2000, sunt scutite de la plată, beneficiul acordat prin ordonanţă fiind în mod corect stabilit, ca fiind aplicabil, şi contestatoarei.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 234 din 21 mai 2002, a Curţii de Contrui, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 976/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 879/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
