CSJ. Decizia nr. 88/2003. Contencios. Anulare dispozitie de impunere emisa de Administratia Financiara Timisoara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 88/2003
Dosar nr. 1730/2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.B. a solicitat anularea dispoziţiei de impunere din 18 ianuarie 2000, emisă de Administraţia Financiară Timişoara, privind obligarea sa de a plăti suma de 47.396.483 lei, cu titlu de impozit pe venit şi să se dispună restituirea impozitului achitat pentru anul 2000 şi în continuare, pentru anul 2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 2 februarie 2001, i s-a comunicat obligaţia de a plăti un impozit pe venit aferent anului 2000, în sumă de 47.396.482 lei, pentru activitatea de liber profesionist; or, OG nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, fiind o lege generală, nu poate contraveni unei legi speciale, în cauză Legea nr. 44/1994, în temeiul căreia, în calitate de veteran de război, beneficiază de scutire la impozit.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 105 din 30 aprilie 2002, a respins acţiunea reclamantului, cu următoarea motivare:
În anii 1998 – 1999, în calitate de veteran de război, în temeiul art. 3 pct. 1 din OUG nr. 85/1997, reclamantul a fost scutit de plata impozitului pe venit; dar, prin art. 86 din OG nr. 73/1999, a fost abrogată OUG nr. 85/1997, astfel că scutirea de plata impozitului pe venit nu mai subzistă, pentru categoria veteranilor de război.
În ce privesc dispoziţiile Legii nr. 44/1994, privind veteranii de război, invocate de reclamant, s-a reţinut că art. 15 lit. c) din această lege, care prevedea pentru veteranii de război, scutirea lor de impozite, a fost abrogat expres prin art. 44 din OUG nr. 85/1997; apoi, art. 3 lit. i) din această ordonanţă, privind scutirea la plata impozitului pe venit, a fost abrogat prin OG nr. 73/1999.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă: întâi, că prima instanţă, pentru a justifica abrogarea Legii nr. 44/1994, s-a referit numai la OUG nr. 85/1997, nu şi la Legea nr. 118/1990, motivând, sub acest aspect, incomplet, sentinţa; în al doilea rând, că Legea nr. 167/2002, prevede la pct. 4, modificarea art. 15 lit. e) din Legea nr. 44/1994, în sensul scutirii de plata impozitelor şi taxelor locale, pentru liber-profesionişti; în al treilea rând, că prima instanţă nu s-a referit, şi la vidul legislativ invocat; în fine, se pretinde că şi Curtea Constituţională, prin Decizia pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cauză, a făcut deosebirea între legea organică (Legea nr. 44/1994) şi legea specială.
Recursul este nefondat.
În adevăr, în cauză, hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile reclamantului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În acest sens, în hotărâre s-a făcut referire la actele normative invocate de reclamant, în succesiunea lor; apoi, prima instanţă, pe baza acestora, a reţinut în mod judicios că art. 15 lit. c) din Legea nr. 44/1994, care prevedea pentru veteranii de război, scutirea lor de impozit, a fost abrogat expres prin OUG nr. 85/1997.
Or, dispoziţiile art. 15 lit. c) din Legea nr. 44/1994, fiind abrogate, nu mai pot constitui temei de scutirea de impozit, a veteranilor de război.
Apoi, art. 3 lit. i) din OUG nr .85/1997, care a menţinut scutirea la plata impozitului pe venit, a veteranilor de război, a fost abrogat prin OG nr. 73/1999, astfel că, în prezent, nu există vreun temei legal de scutire de impozit pentru această categorie de contribuabili.
Deci, prin această motivare, prima instanţă a răspuns la toate aspectele invocate de reclamant, inclusiv la pretinsul vid legislativ.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. h) din OG nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, cu modificările ulterioare, preluate de art. 6 lit. g) din OG nr. 7/2000, invocată de reclamant, s-a pronunţat Curtea Constituţională, prin respingerea acesteia.
În fine, se constată că, omisiunea instanţei de a face referire, şi la dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990, nu constituie motiv de care a sentinţei, întrucât aceste dispoziţiuni nu au relevanţă juridică în cauză; totodată, că nici celelalte acte normative, invocate în recurs, nu au relevanţă juridică în cauză.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.B., împotriva sentinţei civile nr. 105 din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 879/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 880/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
