CSJ. Decizia nr. 976/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 976/2003
Dosar nr. 888/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 martie 2001, reclamanta SC S.L. SRL Coşoveni – Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj şi Administraţia Finanţelor Publice Craiova, anularea procesului-verbal de control din 4 octombrie 2000, emis de a doua pârâtă şi a deciziei nr. 80 din 31 iulie 2001, a primei autorităţi administrative pârâte.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că prin actele contestate s-au stabilit şi menţinut în sarcina sa, obligaţii fiscale, în sumă totală de 416.033.186 lei, din care 252.442.343 lei, impozit pe profit; 162.590.843 lei, majorări de întârziere aferente şi 1.000.000 lei, amendă contravenţională.
Organul de control, ca şi cel care a soluţionat recursul graţios, au considerat în mod greşit ca fiind nedeductibile, o serie de sume, cu consecinţa majorării masei veniturilor impozabile şi a impozitului pe profit.
Astfel, sumele reprezentând chiria plătită pentru spaţiul de depozitare din Şimnic, sunt, în opinia sa, deductibile din punct de vedere fiscal, întrucât sunt justificate prin existenţa unui contract de închiriere, iar spaţiul a fost utilizat pentru depozitarea substanţelor nutritive, necesare creşterii păsărilor – care constituie obiectul de activitate al firmei.
Aceeaşi situaţie este şi în cazul cheltuielilor cu combustibilul, care a fost utilizat la autoturismele cu care s-au transportat animalele spre locurile de vânzare, existând la dosarul fiscal, facturi şi chitanţe justificative.
Nici în cazul cheltuielilor cu mortalităţile nu poate fi însuşit punctul de vedere al organelor fiscale, întrucât Decretul Consiliului de Stat nr. 50/1982 (care stabilea procentul de 5%, admisibil, la cheltuielile cu mortalităţile şi care se pretinde că s-ar fi încălcat) a căzut în desuetudine şi nu-i este aplicabil oricum , deoarece se referă doar la unităţile agricole socialiste de stat şi cooperatiste.
Cât priveşte suma de 1.182.932.787 lei, a fost corect înregistrată în contabilitate, fiind o înregistrare intermediară în cadrul notelor contabile şi a fost greşit interpretată în actele contestate, extrasă fiind din contextul înregistrărilor contabile.
Pârâtele au greşit şi cu privire la suma de 53,604.698 lei ,reprezentând diferenţe, care a fost bine înregistrată în contabilitate, organele de control considerând-o eronat, nedeductibilă.
Tot deductibile sunt şi sumele reprezentând cheltuieli facturate în baza contractului de colaborare încheiat cu SC R. SRL Vâlcea, precum şi contravaloarea onorariului achitat unei persoane fizice independente, care desfăşoară activitate autorizată şi pentru care nu trebuia reţinut impozitul pe venit.
De asemenea, s-au apreciat eronat ca fiind nedeductibile, cheltuielile de transport şi cazare, efectuate în vederea încheierii unor contracte cu partenerul extern, deoarece şi acestea s-au efectuat în interesul firmei.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 874 din 19 decembrie 2001, a admis acţiunea, a anulat în parte procesul-verbal de control şi Decizia contestată şi a exonerat reclamanta de răspundere în parte, urmând ca aceasta să rămână să plătească suma de 6.398.250 lei şi majorări de 4.683.591 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a dispus, pe lângă administrarea probei cu înscrisuri, şi efectuarea unei expertize contabile, însuşindu-şi concluziile raportului întocmit de expert.
S-a reţinut, astfel, că existând un contract de închiriere, fiind emise facturi de plată a chiriei şi spaţiul fiind necesar desfăşurării activităţii, cheltuiala respectivă este deductibilă fiscal.
Sumele reprezentând cheltuieli cu combustibilul, au fost înregistrate în contabilitate, conform reglementărilor legale, pe baza facturilor şi chitanţelor corect întocmite.
Cheltuielile reprezentând contravaloarea mortalităţilor la păsări, sunt deductibile fiscal, pentru că reprezintă o pierdere rezultată în procesul de producţie. Nu sunt incidente prevederile Decretului nr. 50/1982 şi întrucât o altă normă legală în materie nu este editată, rezultă că trebuie deduse în întregime aceste cheltuieli.
Referitor la suma de 1.182.932.787 lei, reprezentând costul efectiv al păsărilor din producţie, instanţa fondului a redat opinia expertului, potrivit căreia prin înregistrarea în conturi diferite nu a fost influenţat rezultatul financiar, respectiv venitul impozabil, împrejurare care nu a fost contestată de către organul de control.
În legătură cu suma reprezentând diferenţa dintre cheltuielile cu furaje şi venitul cu producţia stocată, s-au redat ca atare concluziile expertului contabil, cum că au fost corect înregistrate, la baza înregistrărilor fiind documentele doveditoare ale achiziţiei de furaje şi de distribuire a acestora în procesul de producţie.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta SC S.L. SRL, Coşoveni – Dolj, cât şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj.
În recursul său, reclamanta a criticat hotărârea primei instanţe, în ceea ce priveşte partea respinsă a acţiunii, susţinând că, întrucât, aşa cum a stabilit şi expertul contabil, au fost exoneraţi de cea mai mare parte din sumele reţinute în sarcina sa ( rimele 7 puncte, din cele 9 în discuţie), rezultă că se află în situaţia unei pierderi fiscale de 1.692.934.418 lei, ceea ce face inadmisibilă, menţinerea ca obligaţii de plată, a sumelor reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere aferente.
Drept consecinţă, a solicitat casarea parţială a sentinţei, şi admiterea în totalitate a acţiunii.
Pârâta a cerut, de asemenea, casarea sentinţei, însă pe, fond, a solicitat ca acţiunea să fie respinsă şi să fie menţinute actele administrative.
În esenţă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj a criticat hotărârea atacată, pentru aplicarea eronată a dispoziţiilor legale speciale incidente, pentru netemeinicie (nu s-a avut în vedere lipsa unor acte justificative care ar fi îndreptăţit-o pe reclamantă la deducerea unor sume), pentru nepronunţarea asupra unor apărări şi pentru insuficienta motivare a soluţiei.
Analizând criticile formulate în raport cu actele şi lucrările dosarului, în considerarea prevederilor legale speciale aplicabile şi ale dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite ambele recursuri, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
Aceste dispoziţii procedurale obligă instanţa, în primul rând, la stabilirea exactă – prin utilizarea tuturor mijloacelor legale de probă- a situaţiei de fapt dedusă judecăţii.
În cauză, se constată că, faţă de susţinerile contradictorii ale părţilor, Curtea de apel nu a verificat şi stabilit suficient de clar, împrejurările de fapt ale pricinii, astfel încât să se poată circumscrie cadrul legal incident.
Astfel, pentru a stabili deductibilitatea sumelor reprezentând chirii pentru spaţiul din Şimnic, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din OG nr. 70/1994, în vigoare la acea dată, instanţa trebuie să analizeze dacă acestea sunt aferente realizării veniturilor, prin verificarea destinaţiei acestui spaţiu, la dosar existând doar copia contractului de închiriere şi opinia expertului.
Cu privire la acest aspect nu s-a analizat, nici apărarea pârâtelor referitoare la declararea acestui spaţiu, ca punct de lucru, conform Legii nr. 87/1994.
Probatoriul administrat a fost insuficient, şi în ceea ce priveşte cheltuielile cu combustibilul, cercetarea judecătorească finalizându-se doar cu constatarea că existenţa unor chitanţe şi facturi – nedepuse la dosar – justifică deductibilitatea acestor sume, fără a se stabili, pe bază de probe, dacă şi în ce mod cheltuielile respective sunt aferente realizării veniturilor.
Nu a fost clarificată nici situaţia referitoare la suma de 1.182.932.787 lei.
Practic, acest punct nu a fost lămurit nici de către expert, nefiind detaliat în mod concret şi argumentat punctul de vedere, potrivit căruia înregistrările în conturi diferite nu ar influenţa venitul impozabil.
Se impune, prin urmare, cel puţin cu privire la aceste aspecte, valorificarea rolului activ al instanţei, în desfăşurarea probaţiunii, prin suplimentarea dovezilor, în vederea descoperirii situaţiei obiective.
Sentinţa este casabilă şi sub alt aspect.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Faţă de obiectul acţiunii şi susţinerile părţilor, se constată că instanţa fondului nu s-a pronunţat în nici un fel cu privire la amenda de 1.000.000 lei, contestată, cu privire la care, prin Decizia nr. 80/2001, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj s-a dezinvestit, conform prevederilor art. 1 alin. (3) din OUG nr. 13/2001.
Soluţia este nemotivată şi în ceea ce priveşte sumele menţinute în sarcina recurentei-reclamante, instanţa neprecizând considerentele de fapt şi de drept- care au determinat-o să respingă acţiunea cu privire la ele.
Prin urmare, în vederea completării probatoriului şi analizării tuturor susţinerilor părţilor- este necesară rejudecarea cauzei, instanţa de fond după casare- urmând a pune în discuţia părţilor- toate capetele de cerere şi apărările- precum şi administrarea probelor- în măsură să lămurească aspectele deduse judecăţii.
Se vor admite, deci, recursurile, se va casa sentinţa şi va fi trimisă pricina, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Faţă de dezlegarea dată, motivul de recurs invocat de recurenta-reclamantă şi care vizează exclusiv fondul cauzei, urmează a fi avut în vedere de către instanţă, la judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC S.L. SRL, Coşoveni – Dolj şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 874 din 19 decembrie 2001, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 871/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 878/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
