CSJ. Decizia nr. 923/2003. Contencios. Suspendarea executarii licenta M.L.P.T.L. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 923/2003
Dosar nr. 2496/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2002, reclamanta SC V.T. SRL Leţcani a solicitat suspendarea licenţei emise în favoarea SC R. SRL Iaşi, până la soluţionarea acţiunii sale, ce formează obiectul dosarului nr. 2635/2002 al Curţii de Apel Iaşi, având ca obiect anularea sus-citatei licenţe.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că este câştigătoarea licenţei pentru transportul rutier grupa trasee Iaşi - Cogeasca, Iaşi – Leţcani, din 18 martie 2002, în urma căreia i-a fost eliberată licenţa de executare pentru aceste trasee, cu valabilitate până la 31 decembrie 2002.
Cu încălcarea O.M. nr. 1842/2001, Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Iaşi, a eliberat o nouă licenţă pe acelaşi traseu, SC R. SRL Iaşi, aşa încât la această dată traseele respective sunt exploatate de această societate, în detrimentul său, situaţie în care se impune admiterea cererii de suspendare, până la soluţionarea cererii de contencios administrativ, aflată pe rolul aceleiaşi instanţe.
Curtea de Apel Iaşi, prin încheierea de la 24 iulie 2002, a respins cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs SC V.T. SRL Leţcani, reiterând argumentele din cererea de suspendare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că SC V.T. SRL, cu sediul în comuna Leţcani, judeţul Iaşi, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea licenţei de execuţie pentru traseul Iaşi – Leţcani - Cogeasca şi Iaşi – Cogeasca, emisă de SC R. SRL Iaşi, precum şi suspendarea adresei nr. 12203 din 31 mai 2002, emisă de către Autoritatea Rutieră Română.
Curtea de Apel Iaşi, în mod temeinic şi legal, prin încheierea de şedinţă din data de 24 iulie 2002, a dispus că „reclamanta nu a fost în măsură să probeze cazurile bine justificate, de natură a conduce la suspendarea solicitată".
Art. 9 din Legea nr. 29/1990, prevede următoarele: „În cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii".
Având în vedere aceste dispoziţii, rezultă că pentru a solicita suspendarea, recurenta trebuia să dovedească că îndeplineşte cele două cerinţe cumulative şi imperative prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi anume, cazuri bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente.
În motivele de recurs invocate nu sunt arătate cazurile bine justificate ce ar impune admiterea suspendării actelor administrative şi nici care este paguba iminentă ce ar justifica, suspendările solicitate.
Sarcina probei revine celui care face afirmaţii în faţa instanţei de judecată, deoarece acesta trebuie să o dovedească.
Acest fapt prezintă o importanţă deosebită, întrucât în situaţia în care nu s-ar administra nici un fel de probe, va pierde acel, cărui îi incumbă sarcina probei.
Recurenta, prin introducerea recursului, avea obligaţia să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii, prin dovezi de natură să convingă instanţa, că sunt întrunite cerinţele cumulative şi imperative prevăzute de art. 9 din Legea contenciosului administrativ şi, de asemenea, avea obligaţia de a dovedi ca încheierea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, este netemeinică şi nelegală.
Admiterea cererii de suspendare a licenţelor de execuţie pentru traseu ar avea ca principală consecinţă, neefectuarea curselor din Programul de transport persoane, prin servicii regulate pe traseele Iaşi – Leţcani - Cogeasca şi Iaşi - Cogeasca.
Acest program de transport a fost întocmit ca urmare a unor multiple solicitări a operatorilor de transport, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice locale (care, de altfel, a şi aprobat acest program), ca urmare a numărului mare de călători ce se deplasează pe traseele mai sus menţionate.
Neefectuarea curselor pe aceste trasee poate avea implicaţii dintre cele mai grave, respectiv, în primul rând, imposibilitatea călătorilor de a se deplasa de la domiciliu, la locurile de muncă, unde aceştia îşi desfăşoară activitatea, situaţie ce poate genera însemnate perturbări în activitatea societăţilor, unde aceşti călători au calitate de angajaţi.
O altă consecinţă gravă a suspendării licenţei de execuţie pentru aceste trasee, are în vedere faptul că acestea au fost aprobate de autorităţile administraţiei publice, ca urmare a unor reale necesităţi ale celor care le folosesc, respectiv elevi, pensionari, veterani de război, precum şi alte nenumărate categorii sociale.
De asemenea, în perioada în care cursele pe acest traseu nu se vor efectua, se crează posibilitatea utilizării acestui traseu, de către persoane nelicenţiate şi neuatorizate, pentru a desfăşura acest gen de activitate, acestea profitând de neexistenţa pe acest traseu, a unui operator de transport care îndeplineşte condiţiile cerute de legislaţia privind transporturile rutiere şi îşi desfăşoară această activitate cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.
Faţă de cele învederate, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, încheierea de şedinţă din data de 24 iulie 2002, a Curţii de Apel Iaşi, fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V.T. SRL Leţcani, împotriva încheierii de la 24 iulie, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţat, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2003. Contencios. La declinare de... | CSJ. Decizia nr. 922/2003. Contencios. Refuz eliberare acte.... → |
|---|
