CSJ. Decizia nr. 926/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 926/2003
Dosar nr. 2519/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a României, prin sentinţa nr. 5 din 18 februarie 2002, a admis contestaţia la Decizia de imputare nr. 378 din 9 iulie 2001, formulată de V.M., în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor şi a anulat Decizia de imputare nr. 378 din 9 iulie 2001, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că în anul 1998, în baza contractelor de export încheiate cu partenerii străini, Regia Naţională a Pădurilor a exportat produse din răchită şi împletituri din nuiele, pentru încasarea contravalorii cărora a întocmit declaraţii de încasare valutară.
În luna mai 1999, la controlul efectuat de Ministerul Finanţelor, s-a constatat că valuta aferentă a cinci declaraţii valutare nu a fost încasată în termenul de 60 de zile de la data livrării, astfel că regia a fost amendată cu 187.776.867 lei, sumă calculată în raport cu valuta nerecuperată şi întârzierea înregistrată.
Această sumă, a fost virată la bugetul de stat cu D.I. nr. 264 din 24 mai 2001. Paguba fiind certă, regia a imputat suma. contestatoarei V.M., prin Decizia de imputare nr. 378/2001.
Cu privire la aceasta, s-a reţinut că şi-a îndeplinit atribuţia de negociere, încheiere şi derulare a contractelor de export de produse din răchită şi nuiele, ca un bun comerciant şi că paguba îşi are originea în calitatea necorespunzătoare a produselor, fapt ce a determinat nerepatrierea contravalorii lor în termenul înscris în declaraţia de încasare valutară, şi nu în nerespectarea atribuţiei de urmărire a încasării valutei, practic că nu există legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 212 din 16 mai 2002, a respins recursurile jurisdicţionale declarate de Regia Naţională a Pădurilor şi V.M., pe aceleaşi considerente şi reţinând că în mod justificat s-a respins excepţia de tardivitate a emiterii deciziei de imputare contestate, prejudiciul cert fiind stabilit la 24 mai 2001, dar Decizia fiind emisă în termenul legal de 60 de zile, respectiv 9 iulie 2001.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Regia Naţională a Pădurilor a declarat recurs, susţinând că prejudiciul suferit de ea s-a datorat faptului că V.M. nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, existând o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Recursul este nefondat.
Pentru a exista răspundere materială, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe: calitatea de salariat a celui ce a produs paguba, fapta ilicită săvârşită în legătură cu munca sa, existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate între faptă, prejudiciu şi vinovăţia salariatului.
Din atribuţiile de serviciu înscrise în fişa postului, copiile contractelor de expert, demersurile făcute pentru rezolvarea reclamaţiilor de calitate, avizele date de Ministerul Comerţului pentru declararea termenelor de repatriere a valutei. pentru mărfurile în litigiu şi refuzuri externe pentru marfa livrată privind calitatea şi cantitatea, rezultă că V.M. nu are culpă în producerea prejudiciului. respectiv aceasta şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu ce-i reveneau.
A încheiat contracte legale, cu termene de încasare a preţului cât mai scurte, prin declaraţiile de încasare valutară transmise beneficiarilor externi a solicitat ca termen de plată. şi 60 de zile de la livrare, în concret s-a comportat ca un bun comerciant.
Refuzul şi întârzierile de plată au fost generate de deficienţele de calitate a produselor din răchită şi împletituri din nuiele exportate, de care se fac vinovaţi executanţii acestora.
Mărfurile corespunzătoare calităţii au fost plătite în termen.
În aceste condiţii, paguba are ca izvor, calitatea necorespunzătoare a produselor, fapt ce a determinat neîncasarea contravalorii în termen.
Nu se poate vorbi de nerespectarea atribuţiei de urmărire a încasării valutei, de către contestatoare.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor Bucureşti, împotriva deciziei nr. 212 din 16 mai 2002, a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 927/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 923/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
