CSJ. Decizia nr. 947/2003. Contencios. Refuz întocmire si comunicare documentatie necesara pentru recalculare pensie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 947/2003
Dosar nr. 285/2003
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.L., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia Parchetelor Militare, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice documentaţia necesară pentru recalcularea pensiei, de către Ministerul Apărării Naţionale, secţia pensii militare, în condiţiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 92/1992.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că din adresa nr. 3200 din 18 ianuarie 2000, emisă de pârât, rezultă că pensia de serviciu, în condiţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, urmează să-i fie acordată începând cu luna următoare înregistrării, pentru aceasta având nevoie de o adeverinţă eliberată de instituţia în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea, ca magistrat militar.
Adresându-se pârâtului, cu adresa nr. 2863/357 din 15 februarie 2000, i s-a comunicat numai vechimea în munca de magistrat în perioada 15 septembrie 1954 – 12 februarie 1982, respectiv 27 ani şi 4 luni şi 26 de zile, din care în ultimii 20 de ani în calitate de şef al Procuraturii Militare Cluj.
Consideră că în mod nelegal nu i s-a eliberat până în prezent adeverinţa tip, în baza căreia să i se facă recalcularea pensiei, conform art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 320 din 26 aprilie 2002, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să întocmească şi să comunice reclamantului, documentaţia necesară pentru recalcularea pensiei cuvenite acestuia, de către Ministerul Apărării Naţionale, secţia pensii militare, în condiţiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1756 din 24 septembrie 2002, a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi a casat sentinţa, cu trimitere spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Prin sentinţa nr. 183 din 20 noiembrie 2002, Curtea de apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să întocmească şi să înainteze documentaţia necesară pentru recalcularea pensiei reclamantului, de către Ministerul Apărării Naţionale, secţia pensii militare, în condiţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, de organizare judecătorească.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul are o vechime în muncă de 41 ani şi 6 luni, din care 27 ani, 4 luni şi 26 zile, ca magistrat militar.
În legătură cu cea de a doua condiţie, în sensul că la data pensionării nu a avut calitatea de magistrat, ci aceea de consilier juridic, s-a arătat că este nerelevantă, atâta timp, cât prin Decizia nr. 88 din 1999, a Curţii Constituţionale, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, în măsura în care nu asigură magistraţilor pensionaţi anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997, actualizarea pensiei, în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.
În mod nelegal nu i s-a eliberat reclamantului, adeverinţa tip, în baza căreia să i se facă recalcularea pensiei, conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, interpretarea dată având un caracter discriminatoriu, creându-se grave inechităţi, fiind de natură să-i anuleze un drept şi în consecinţă, să-i producă un grav prejudiciu material.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Ministerul Public – Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia Parchetelor Militare, a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât reclamantul nu îndeplineşte cea de a doua cerinţă prevăzută de lege – calitatea de magistrat la data pensionării, el având funcţia de consilier juridic.
Se susţine că o persoană pentru a beneficia de pensia de serviciu în condiţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să aibă la data pensionării, calitatea de magistrat conform dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 şi să deţină o vechime în magistratură, de cel puţin 25 ani - art. 103 alin. (1).
Recursul este nefondat.
Din actele de la dosar, rezuiltă că M.L. a fost încadrat în funcţia de procuror militar. la fosta Procuratură Militară Oradea, la 15 septembrie 1954, unde a lucrat până la 15 noiembrie 1955, când a fost mutat în interesul serviciului, la Procuratura Militară Cluj. Aici a îndeplinit funcţia de magistrat (procuror militar), până la 12 februarie 1982, perioadă din care, în ultimii 20 de ani, a îndeplinit funcţia de şef al Parchetului Militar Cluj. În aceste condiţii, reclamantul are o vechime în muncă, ca magistrat militar, de 27 de ani, 4 luni şi 26 de zile, perioadă ce îi dă dreptul de a beneficia de prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Acest text prevede că magistraţii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură, beneficiază la îndeplinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu, fără să condiţioneze îndeplinirea funcţiei în prima sau ultima perioadă a activităţii.
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 88 din 1999, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, în măsura în care nu asigură magistraţilor pensionaţi anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997, actualizarea pensiei, în raport cu nivelul salariilor de bază, ale magistraţilor în activitate.
Faţă de cele de mai sus, se reţine că soluţia instanţei este temeinică şi legală, astfel că recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia Parchetelor Militare, împotriva sentinţei civile nr. 183 din 20 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 949/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 945/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
---|