CSJ. Decizia nr. 943/2003. Contencios. Anulare decizie MF. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 943/2003
Dosar nr. 1531/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C.C. SRL Ploieşti, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, a solicitat anularea deciziei nr. 1255 din 16 august 2001, emisă de primul pârât, în parte, respectiv pct. 1 şi a procesului-verbal de control nr. 40/19150 din 30 martie 2001, întocmit de ultimul pârât şi exonerarea de plata sumei de 64.297.408.361 lei, reprezentând 38.567.624.302 lei, taxe vamale, 11.017.520.433 lei, T.V.A. şi 14.712.263.626 lei, majorări de întârziere la T.V.A.
Reclamanta a arătat că prin acest proces-verbal, organul de control a recalculat şi a stabilit în sarcina sa, obligaţia de plată către bugetul statului, a sumei totale de 124.442.108.887 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A. şi majorări de întârziere, pentru un număr de 97 operaţiuni de import definitive. Contestaţia introdusă la Ministerul Finanţelor a fost admisă în parte, numai referitoare la majorările de întârziere aferente taxelor vamale, în sumă de 60.144.700.526 lei şi respinsă pentru taxe vamale, în sumă la 38.567.624.302 lei; T.V.A., în sumă de 11.017.520.433 lei şi majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 14.712.263.626 lei.
Se susţine că nu datorează aceste sume, întrucât este corectă încadrarea tarifară făcută de ea pentru produsele L.E. – 28, C.C. Partea 2 şi C.O.R. 309 Partea 2, la poziţia 33021040, şi F.P.-55 Partea 2. la poziţia 33021040, T.W. – 40 şi SP – 76, la poziţia 33021040, C.C. Partea 1 şi D.K. 86 Partea I. la poziţia 38.24.90.95 şi F.O. – 154 Partea 2 şi G.F. - 98 Partea 2 la poziţia 33021021, la clasificarea părţilor de concentrat ţinându-se cont de compoziţia acestora, de notele explicative ale sistemului armonizat, precum şi de Tariful Vamal de Import.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 27 din 5 martie 2002, a admis acţiunea precizată, a anulat actele contestate în parte şi a exonerat pe reclamantă de plata la bugetul de stat, a sumei de 64.297.408.361 lei, reprezentând: 38.567.624.302 lei, taxe vamale, 11.017.520.433 lei, T.V.A. şi 14.712.263.626 lei, majorări de întârziere la T.V.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere actele depuse la dosar şi concluziile importului de expertiză tehnică efectuat de un expert specialist în industria alimentară, asistat de consilierul expert din partea reclamantului, expertiză la care părătele nu au formulat obiecţiuni.
Actele avute în vedere sunt: Regulamentul Comisiei Comunităţii Europene nr. 169/2001, referitor la clasificarea anumitor bunuri în nomenclatura combinată, anexa la acest regulament, certificatele de calitate a băuturilor în discuţie, Direcţiva Consiliului Comunităţii Europene din 21 decembrie, referitoare la armonizarea legislaţiei statelor membre, referitoare la aditivii alimentari autorizaţi pentru folosirea în produse alimentare, destinate consumului de către populaţie, Codex General Standard pentru etichetarea aditivilor alimentari, atunci când aceştia se vând ca atare – standard internaţional – Codex Stan 107 – 1981, Direcţia Parlamentului şi Consiliului European nr. 94/36/EC din 30 iunie 1994, Anexa 1 la această directivă cuprinzând coloranţii permişi în produsele alimentare, alţii decât cei menţionaţi în Anexele 2 şi 3 , directiva Comisiei Comunităţii Europene nr. 9/45/EC din 26 iulie 1995, Anexa 8 cuprinzând compediu de informaţii specifice, referitoare la aditivii alimentari.
Din coroborarea acestor probe, instanţa a reţinut că încadrarea tarifară dată componentelor utilizate de reclamantă, la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., este greşit stabilită de organul de control, încadrarea corectă a produselor C.C. Partea 2, F.L. – 28 Partea 2, C.O.R. - 209 Partea 2 şi F.P. 55 Partea 2 este la poziţia tarifară 33021040, deoarece ele sunt concentrate care nu conţin toate substanţele aromatizante. ce definesc băuturile răcoritoare specifice.
Cea de a doua categorie de produse, respectiv S.P. 76 Partea 2 şi T.W. – 40 Partea 2, se încadrează corect la poziţia tarifară 33021010, deoarece aceste produse nu conţin toţi agenţii aromatizanţi care caracterizează băutura, întrucât partea I din S.O. 76 conţine acid citric, care nu se regăseşte în Partea 2 a produsului şi care conferă un gust acrişor băuturii finale.
De asemenea, partea 1 din T.W. - 40 conţine acid citric şi chinină, care nu se regăseşte în Partea 2 a produsului şi care dau un un gust acrişor băuturii finale.
Cea de a treia categorie de produse C.C.: C.C. Partea I şi D.K. – 86 Partea I, se încadrează la categoria tarifară 38249095, pentru următoarele argumente.
Partea de concentrat C.C. Partea I. în amestec specific cu C.C. Partea 2, cu zahărul şi cu apa carbonată formează produsul C.C.
Părţile de concentrate de produse prevăzute la această categorie, reprezintă conform specificaţiilor exportatorului unic V.C., un amestec de trei substanţe chimice: colorant caramel E 15 od, acid fosforic E 338 şi cafeină, toate în soluţie lichidă, conform certificatelor de calitate.
Conform regulilor generale pentru interpretarea Sistemului Armonizat de Denumire şi Codificare a Mărfurilor şi Normelor explicative la Sistemul Armonizat, elaborate de O.M.V., sistem prevăzut în Convenţia internaţională la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996, clasificarea corectă este la codul tarifar 382490, iar în Uniunea Europeană, clasificarea corectă este 3824.90.95.
Pentru cea de a patra categorie de produse: F.O. 154, Partea 2 şi E.F. 98 Partea 2, trebuie ca încadrarea să fie la poziţia tarifară 3302 10 21., întrucât nu sunt alimente de sine stătătoare, ci aditivi alimentari, părţi de concentrat folosite la prepararea băuturilor răcoritoare din gama C.C., cap. 2106 din Notele explicative la Sistemul Armonizat, excluzând preparatele de tipul celor utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare, ce au la bază una sau mai multe substanţe odoriferante.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în numele Ministerului Finanţelor, a declarat recurs şi a soliciat admiterea lui, casarea şi în fond, respingerea acţiunii, actele încheiate fiind temeinice şi legale.
Se susţine că soluţia se bazează pe o expertiză neconcludentă, nefiind o expertiză chimică, ci una tehnică în industria alimentară.
Recursul este nefondat.
Soluţia dată de instanţă este rezultatul coroborării probelor, cu acte şi cu expertiză tehnică în industria alimentară, expertiză care constituie singura probă stiinţifică care se putea pronunţa asupra problemei pusă în discuţie.
Pentru stabilirea caracteristicilor produselor, conform compoziţiei concentratului, doar aceasta este singura în măsură să stabilească care este poziţia tarifată ce defineşte corect marfa, aceasta ţinând seama de structura chimică a componenţelor produselor de mai sus.
De precizat că, la expertiză nu s-au formulat obiecţiuni. Faţă de concluziile acesteia, în sensul că încadrarea corectă tarifară este 33021040, pentru produsele C.C. Partea 2, L. Partea 2, deoarece nu conţine toţi agenţii aromatizanţi care caracterizează respectivele băuturi, la fel pentru S.P. 76 şi T.W. 40, concentratele fiind un amestec incomplet de substanţe aromatizante, pentru C.C. Partea I şi D.K. Partea 1, este 38249095 (produse ale industriei chimice), iar pentru Partea 2 a produselor F.O. şi G.F., este 33021021, deoarece conţin toate substanţele aromatizante ce caracterizează respectivele băuturi, se reţine că soluţia instanţei, de admitere în parte a acţiunii şi de anulare în parte a actelor contestate şi exonerare a reclamantei la plata la bugetul de stat, a sumei totale de 64.297.408.361 lei, este temeinică şi legală.
Recurenta invocă şi necesitatea unor expertize efectuate de L., cu privire la componentele, a căror încadrare tarifată vamală o contestă, fără, însă, a reţine că se află în culpă, întrucât la momentul întocmirii procesului-verbal de control, organele vamale nu au prelevat monstre ale acelor componente şi nu le-au expertizat în nici un fel, deşi există un text, în acest sens fiind art. 24 din Normele tehnice privind realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 27 din 5 martie 2002, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 945/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 942/2003. Contencios. Anulare ordin M.E.C.si... → |
|---|
