CSJ. Decizia nr. 949/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.949
Dosar nr. 611/200.
Şedinţa publică din10 martie 2003
La 6 martie 2003 s-a luatîn examinare recursul declarat de M.G. împotrivasentinţei civile nr.252 /F din20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, Secţiacomercială şi decontencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 6 martie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 10 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 august 2001, M.G. a formulat plângereîmpotriva deciziei nr.1329 din 26 iulie 2001 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare solicitândanulareacesteia, ca nelegală.
In motivarea, reclamantul aarătat că actul administrativ atacat prin care i s-a respins contestaţia împotriva ordonanţei CNVM nr.184 din 26 iunie 2001 desancţionare cu 10.000.000 lei amendă este ilegal deoarece contravenţiapentru care a fost sancţionatnu este prevăzută de lege iar modalitatea în cares-a procedat derogă de la dreptulcomun.
In context, reclamantul a invocat, în temeiul art.17 – teza finală-excepţia de ilegalitate a normelor privind stabilirea şi sancţionareacontravenţiilor la regimul valorilor mobiliare şi burselor de valori, cuprinseîn Regulamentul nr.3/1998 al CNVM precum şi a celor privind procedura de sancţionare prevăzutăde Regulamentul nr.11/1998 al aceleiaşi autorităţi.
Pe fondul cauzei, a arătat că sancţiunea dată prin ordonanţa nr.148/2001, menţinută prin Decizia contestată, este excesivă în raport cu faptele săvârşite şi cu vinovăţia reclamantului.
Curtea de Apel Braşov, Secţiacomercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.252/F din 20 noiembrie 2001 a respins excepţia de ilegalitate a Regulamentelor nr.3/1998 şi 11 /1998 emise de CNVMcu privire la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, respectiv procedura deconstatare a acestora, şi a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valoriîncredinţează administrarea ei, punerea în aplicare,precum şi supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor sale,Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM) care adoptă norme prin regulamente şi instrucţiuni (art.1,4 şi 13).
Că, această legeconstituie o legecadru îndomeniul valorilor mobiliare şi consacră o procedură derogatorie de la dreptul comun contravenţional aşa încât nu se poate pune problema încălcării acestuia.
Constatând, deci, legalitatea actelor normative emise de CNVM,prima instanţă a constatat şi legalitatea măsurii de sancţionare a reclamantuluidispusă prin ordonanţa nr.184/2001 şi menţinută de autoritateapârâtă prin Decizia nr.1329 din 26 iulie 2001.
Impotriva sentinţei reclamantul M.G. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie conform art.304 pct.7,8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Prin motivele de casare depuse la dosar se reiau susţinerile din petitul plângerii potrivitcărora stabilirea contravenţiilor nu poate fi făcută de CNVM, iar art 4 din Legea nr.52/1994 nu derogă dela dreptul comun în materie contravenţională (Legea nr.32/1998, respectiv OG nr.2/2001). Aceste considerente impun, în opinia recurentului, constatarea că respingerea excepţiei de ilegalitate şi, pe cale de consecinţă, a plângerii, este greşită.
Recursul nu poate fi primit pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivitart.17, teza finală, din Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori „Excepţia de ilegalitate poate fi ridicată în orice fază a judecăţii, la prima instanţă sau în apel, cu suspendarea judecăţii şi trimiterea excepţiei spre soluţionare la curtea de apel competentă, care se pronunţă prin decizie irevocabilă, urmând procedura Legii contenciosului administrativ".
Or, în cauză, instanţacompetentă, respectiv Curtea de Apel Braşov, soluţionând cauza potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990 a examinat excepţia de ilegalitate invocată de reclamant în apărarea sa şi a respins-o motivat.
Potrivit textului mai sus-menţionat, soluţia dată la excepţia de ilegalitate este irevocabilă şi, prin urmare, nu poate fi desfiinţată pe calea recursului.
Intrucât sentinţa atacată nu a fost criticată şi pentru alte aspecte, iar din examinarea dosarului nu au rezultat alte motive care, potrivit legii, să conducă la modificarea sau casarea ei, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de M.G. împotrivasentinţei civile nr. 252/F din20noiembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov –Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 94/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 947/2003. Contencios. Refuz întocmire si... → |
|---|
