ICCJ. Decizia nr. 95/2003. Contencios. Anulare partiala H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.95
Dosar nr.3014/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 ianuarie 2003, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Harghita, a chemat în judecată Guvernul României, solicitândanularea din anexa nr. 17 a HGnr.1351/2001 , a poziţiilor nr. 93, 94, 99, 100, 101, 102, 105, 112 şi 113, la care se regăsesc drumuri forestiere aflate în patrimoniul regieitrecute în mod nejustificat în domeniul public al comunei Ciumani, judeţul Harghita.
La data de 5 februarie 2003, pârâtul a solicitat chemarea în garanţie a Consiliului JudeţeanHarghita şi aConsiliului local al comunei Ciumani, cu motivarea că hotărâreacontestată prin cares-a atestatapartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau local, după caz, a fost emisă după ce bunurile respective au fost însuşite prin hotărâri proprii ale celor două consilii.
Ulterior, la 10 februarie 2003, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, solicitând respingerea acţiunii.
Prin sentinţa nr.84 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţiacomercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată şi ca inadmisibile cererea de intervenţie şi cea de chemare îngaranţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că drumurile forestiere în litigiu, proprietate a statului, au fost transferate în domeniul public al comunei Ciumani, operaţiunea constituind un act de gestiune săvârşit de stat în calitate depersoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său, act exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, conform art. 2 pct. d din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Harghita, criticând-o pentrunelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii ori străine denatura pricinii şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Reclamanta a invocat nerespectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, ale OG nr.43/1997 şi ale OG nr. 96/1998, modificată şi aprobată prin Legea nr. 141/1999, potrivit cărora drumurile forestiere aparţin statului, iar trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean sau local după caz, prin hotărâre de guvern.
În cauză, hotărârea atacată nu prevede transferul drumurilor forestiere în litigiu din domeniul public al statului, în cel al comunei Ciumani, ci doar aprobă bunurile care sunt în inventarul acestei unităţi administrativ-teritoriale.
Dar, întrucât aceste bunuri nu fac parte din domeniul publical comunei Ciumani, nefiind în inventarul ei, ele au fost trecute în mod abuziv în anexa nr. 17.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi ase dispune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, Curtea reţine că în cauză se regăsesc motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., hotărâreapronunţată necuprinzând motivele pe care se sprijină şi conţinând motive contradictorii, iar instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin. (2) C. proc. civ.
În acest sens, se constată că, instanţa, deşi a respins acţiunea ca neîntemeiată, şi-a motivat soluţia invocând prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 şi reţinând că hotărârea a cărei anulare s-a cerut constituie un act de gestiune al statului săvârşit pentru administrarea patrimoniului său, care nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Din verificarea încheierii de dezbateri, rezultă că părţile prezente, Direcţia Silvică Harghita şi Consiliul Local al comunei Ciumani, au pus concluzii pe fondul litigiului.
La darea soluţiei, instanţa a avut în vedere o altă împrejurare, respectiv inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ pe care nu a pus-o în discuţia părţilor.
S-a încălcat astfel principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor pentru cafiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice aspect care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Din acest punct de vedere, sunt relevante dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt menţionate în acţiune sau în întâmpinare.
Rezultă că instanţa nu poate pronunţa hotărârea reţinând aspecte pe care nu le-a pus în prealabil în discuţia părţilor, cum greşit s-a procedat în cauza de faţă.
În consecinţă, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., Curtea va dispune trimitereacauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cât priveşte criticile privind natura drumurilor forestiere, dacăaparţin statului sau domeniului public local, acestea nu vor fi analizate, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Silvică Harghita din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 84 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 947/2003. Contencios. Refuz efectuarea platii... | ICCJ. Decizia nr. 960/2003. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
