ICCJ. Decizia nr. 960/2003. Contencios. Suspendare executare decizie M.F.P. si proces-verbal A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.960
Dosar nr.3824/2003
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 916 din 16 iunie 2003, a admis cererea formulată de S.C."I.E.B." SA Ploieşti; a suspendat executarea deciziei nr.113/2003 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi procesul-verbal nr. 13436/C/2003încheiat de Direcţia Generală a Vămilor, până la soluţionarea acţiunii.
S-a reţinut că, prin actele administrative atacate s-au stabilit obligaţii de plată în sarcina reclamantei, în sumă de 4.697.910.932 lei, iar susţinerea acesteia că, executarea imediată a sumei ar duce la lipsa de lichidităţii a societăţii în lunile în care se înregistrează un vârf în consumul berii, este întemeiată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Vămilor, susţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea deciziei şi a procesului verbal.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa pagubei.
Astfel, instanţa primă, nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existenţa unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin executarea actelor atacate reclamanta ar suferi o pagubă, ci enunţă doar susţinerea societăţii.
Evident, în condiţiile date, în care nici din sentinţă şi nici din actele dosarului nu rezultă existenţa celor două cerinţe esenţiale, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică.
În consecinţă, recursurile sunt fondate, urmând să fie admise, casată sentinţa şi pe fon.
respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 916 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge cererea.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 95/2003. Contencios. Anulare partiala H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 32/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
