ICCJ. Decizia nr. 929/2003. Contencios. Anulare act control financiar si recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.929
Dosar nr.3021/2003
Şedinţa publică din 3 martie 200.
Asuprarecursurile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea Comercială „Distrigaz Nord" SA Târgu Mureş în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a solicitat:
I. Anularea deciziei nr. 413 din 25 iulie 2002 emisă de primul pârât prin care s-a menţinut parţial procesul verbal de control nr. 4553 din 2 aprilie 2002 emis de cea de a doua pârâtă, prin care i s-au stabilit şi menţinut obligaţii fiscale la bugetul statului pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 septembrie 2001 în sumă totală de 250.798.530.754 lei, ce se compune din:
1. Impozit pe profit în sumă de 20.812.696.899 lei cu majorări de întârziere aferente în sumă de 6.982.374.442 lei şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 535.321.558 lei, compuse din:
a) 17.853.599.608 lei impozit pe profit calculat asupra diferenţei dintre gazele naturale cumpărate şi cele vândute, cu majorări de întârziere în sumă de 5.673.889.888 lei şi penalităţi în sumă de 450.871.203 lei pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2001;
b) 2.744.666.640 lei impozit pe profit calculat asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi costul efectiv de producţie la produsele agricole, cumajorări de întârziere în sumă de 1.224.553.008 lei şi penalităţi şi sumă de 78.129.149 lei pentru perioada iunie 2000 – septembrie 2001;
c) 215.430.651 lei impozit pe profit calculat asupra cheltuielilor de amortizare aferentă reprezentanţei permanente din Bucureşti, inclusiv uzura obiectelor de inventar, cu majorări de întârziere în sumă de 83.931.546 lei şi penalităţi în sumă de 6.321.206 lei pentru perioada ianuarie - septembrie 2001.
II. Majorări de întârziere actualizate în sumă de 163.519.221 lei aferente impozitului pe profit stabilit prin procesul verbalnr.16971 din 8 decembrie 1999 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureş.
III. Majorări de întârziere în sumă de 7.806.785.555 lei şi penalităţi în sumă de 619.629.680 lei aferente impozitului de profit stabilit prin procesul verbal nr.6505/2001 al Curţii de Conturi Mureş.
IV. TVA în sumă de 19.967.835.798 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 9.694.722.546 lei, penalităţi de întârziere aferente în sumă de 592.371.789 lei compuse din:
a) 13.567.975.701 lei TVA aferent diferenţei dintre gazele naturale cumpărate şi cele vândute pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2001, cu majorări de întârziere în sumă de 5.284.797.892 lei şi penalităţi în sumă de 5.284.797.892 lei şi 400.375.986 lei.
b) 4.422.313.304 leiTVA aferente aplicări cotei zero TVA, cu majorări calculate de 2.978.337.476 lei şi penalităţi în sumă de 132.669.399 lei pentru perioada ianuarie – septembrie 2000 -2001.
c) 1.977.546.793 lei TVA aferent mijloacelor fixe şi a obiectivelor de inventar la Reprezentanta permanentă din Bucureşti cu majorări de întârziere în sumă de 1.431.587.180 lei şi penalităţi în sumă de 59.326.404 lei pentru perioada 2000 – 2001.
V. Majorări de întârziere în sumă de 170.697.939.687 lei penalităţi de întârziere în sumă de 326.246.975 lei actualizate pentru perioada 3 septembrie 1999 – 25 octombrie 2001, aferente TVA în sumă de 125.197.339.044 lei, provenită din procesul verbal nr.16971 din 8 decembrie 1999;
VI. Majorări de întârziere în sumă de 11.663.050.220 lei şi penalităţi în sumă de 927.036.564 lei aferente TVA prin procesul verbal nr.6505/2001 al Curţii de Conturi Mureş.
Reclamanta a contestat modul de calcul a diferenţelor din balanţa de gaze şi a arătat că în activitatea de distribuţie pot apărea diferenţe în plus sau în minus, că în calcul s-au luat în considerare doar cantităţile de gaze naturale de la fiecare sucursală în parte, rezultate ca diferenţe în minus, fără a fi luate în considerare şi diferenţele pozitive.
Diferenţa dintre gazele cumpărate şi cele vândute, este influenţată obiectiv, pe de o parte de pierderile care se manifestă în procesul de distribuire al gazelor, iar pe de altă parte de măsurarea acestora atât în punctele de primire cât şi în punctele de livrare, fiind afectate de caracteristicile metrologice ale aparatelor de măsurare.
Cota zero TVA a mărfurilor livrate la export princomisionari se justifică întrucât actele vamale încheiate îl precizează ca furnizor.
Cu privire la comercializarea de bunuri la un preţ inferior de producţie (castraveţi cornişor de la serele Dumbrăveni) se justifică prin cererea redusă, neexistând posibilitateatehnică de a opri pentru o perioadă producţia de castraveţi ce trebuie recoltată zilnic.
Cheltuielile făcute cu reprezentanţa se justifică conform Protocolului de înfiinţare a ANRGN conform OG nr. 88/2000.
Actualizarea obligaţiilor stabilite prin procesul verbal nr. 16971 din 8 decembrie 1999 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş nu-şi găseşte temei legal, ea urmând a fi anulată conform deciziei nr. 580 din 12 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie în aceeaşi situaţie fiind şi obligaţiile suplimentare stabilite prin procesul verbal nr. 6595 din 31 mai 2001 a Camerei de conturi Mureş- existând Decizia nr.391/2002 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi Bucureşti.
Reclamanta a formulat şi cerere de suspendare a executării vremelnice, iar Curtea de apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea nr. 369/2002, din camera de consiliu din 13 noiembrie 2002, a admis cererea şi a dispus suspendarea vremelnică a deciziei nr. 413 din 25 iulie 2003 art.3 a Ministerului Finanţelor şi a procesului verbal de control nr.4553 din 2 aprilie 2002 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureş în privinţa sumei totale de 240.789.530.754 lei din care 30.780.532.697 lei impozit pe profit şiTVA, precum şi 210.008.998.057 lei majorări de întârziere şi penalităţi.
A menţinut executarea respectivelor acte contestate la nivelul sumei de 10.000.000.000 lei impozit pe profit şi TVA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi 581 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr.129 din 12 mai 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a anulat actele contestate pentru suma totală de 250.714.579.603 lei, menţinându-le pentru obligaţii fiscale de 74.951.158 lei.
A menţinut încheierea de suspendare cu nr.369 din 13 noiembrie 2002, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi a obligat pârâţii să plătească în solidar reclamantei suma de 50.200.000 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Instanţa a avut în vedere actele şi expertiza efectuată în cauză.
Împotriva încheierii nr.369 din 13 noiembrie 2002 din Camera de Consiliu, având ca obiect suspendarea executării vremelnice au formulat recurs pârâţii şi reclamanta.
Pârâţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.7,8, 9 Cod procedură civilă, susţinând că deja a fost demarată executarea silită a sumelor prin poprirea conturilor bancare ale societăţii debitoare fiind emis titlul executor nr.16 din 8 noiembrie 2000 care nu a fost contestat. Prin modul de soluţionare a cererii de suspendare instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei, or, cercetarea fondului cauzei este incompatibilă cu procedura reglementată de art. 581, 582 C. proc. civ.
Reclamanta în recursul declarat susţine că în mod nejustificat nu s-a dispus suspendarea executării vremelnice şi pentru 10 miliarde lei.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs şi împotriva hotărârii prin care s-a admis în parte acţiunea şi a solicitat admiterea, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii, actele contestate fiind legal întocmite.
S-a arătat că, greşit au fost considerate pierderea de gat ca pierdere tehnologică, consumul necesar funcţionării sistemului de alimentare cugaze naturale, pierderile din reţelele de transport şi distribuţie în cazul calamităţilor sau accidentelor şi pierderilor provocate de risipăoricare ar fi cauzele acesteia , 71.410.398.429 lei cu 17.852.599.609 lei majorări şi penalităţi aferente (OUG nr. 17/2001).
Aceste pierderi nu au fost cuprinse în costuri şi nu au fost recuperate din preţ, deci nefiind destinate realizării operaţiunilor impozabile sau scutite, cu drept de deducere, ea nu poate beneficia de deducere TVA.
Reclamanta nu a respectat regimul juridic al exporturilor realizate prin comision, astfel că nu poate beneficia de cota 0 TVA.
Recursurile pârâţilor şi reclamantei, având ca obiect încheierea de suspendare nr.369 din 13 noiembrie 2002, nu vor fi analizate întrucât au rămas fără obiect prin soluţionarea pe fond a recursului.
Recursul declarat de pârâţi împotriva sentinţei este nefondat.
Reclamanta este o persoană juridică română înfiinţată pe structura fostei Întreprinderi de reţele şidistribuţie a gazelor naturale Târgu Mureş, cu o rază de activitate pe 20 judeţe, are 12 regionale de distribuţie, ce cuprind din punct de vedere teritorial mai multe judeţe, acestea nu au personalitate juridică, dar au gestiune economică proprie şi au ca obiect principal activitatea de distribuire şi comercializare a gazelor naturale, cu dispecerizarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, cu controlul utilizării acestora de către consumatori.
În această reţea de distribuire a gazelor naturale după ce ele au fostpreluate de la S.C."Conducte Magistrale Expo Gaz" SA Mediaş, prin diferite puncte de măsurare şi control în număr de 19, aceasta pe conductele pe care le are în proprietatele distribuie celor 681.183 abonaţi ( 649.608 abonaţi casnici, 21.203 abonaţi agenţi economici şi 1.372 abonaţi instituţii publice).
Expertiza a arătat că sistemul pauşal de facturare a consumului de gaze naturale a fost eliminat prin montarea de către fiecare abonat principal şi subconsumator a contoarelor, existând 704.677 contoare volumetrice în special la populaţie, 1.775 bucăţi contoare cu diagramă, care sunt folosite de noii consumatori industriale şi la care diagrama se schimbă zilnic şi 418 contoare de alte tipuri.
În legătură cu prevederile cantitative de gaze naturale, rezultate din activitatea de distribuţie instanţa având în vedere concluziile expertizei dar şi Decizia Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ nr. 580 din 12 februarie 2003, prin care s-au anulat obligaţii de acelaşi gen dar pe o altă perioadă a reţinut că sunt pierderi tehnologice în procesul de stocare, transport şi distribuţie a gazelor naturale lafiecare abonat, pierderi tehnologice inerente, şi care, s-au încadrat într-un procent mediu de 1,40%, la total, faţă de cel admis de normele în vigoare de 1,46%.
Legal instanţa a reţinut că sunt deductibile fiscal la calculul profitului impozabil, fiindcă se încadrează în normele de consum tehnologic şi nu s-a probat că aceste pierderi s-ar datora unor neglijenţe sau proastei administrări a conductelor de distribuţie.
Cât priveşte plata majorărilor de întârziere, aferente impozitului pe profit, în valoare de 6.939.853.762 lei, stabilit prin procesul verbal de control nr.16971 din 8 decembrie 1999, obligaţie menţinută la buget şi prin Decizia nr.250/2001, nu se justifică întrucât obligaţia principală a fost anulată prin sentinţa nr.376/2002, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.580/2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Aceeaşi situaţie există pentru suma totală de 8.426.415.235 lei stabilită ca fiind datorată la buget de către Curtea de Conturi a judeţului Mureş, prin procesul verbal nr.6505/2001, întrucât Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Mureş, prin sentinţa nr.10/2002 a anulat obligaţiile principale ale reclamantei, pentru care s-au calculat aceste obligaţii fiscale subsecvente, soluţia devenind irevocabilă prin Decizia nr.391 din 13 septembrie 2002 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
În ceea ce priveşte aplicarea cotei 0 de TVA în legătură cu care organele de control au stabilit: 1.068.863.024 lei TVA aferent serviciilor de distribuţie gaze naturale prestate de societate către Metalexportimport SA Bucureşti, pentru perioada 1 ianuarie 200 – 31 ianuarie 2001; 975.039.114 lei majorări aferente, 32.065.891 lei penalităţi aferente, 3.353.450.280 lei TVA aferentă exportului realizat prin comision pentru perioada 2000 – 2001, 200.298.362 lei majorări aferente şi 100.603.503 lei penalităţi aferente, în mod legal instanţa le-a considerat că societatea nu le datorează.
S-a avut în vedere că în contractul nr.11 din 5 noiembrie 1999 încheiat între societate – în calitate de prestator şi „M" SA Bucureşti în calitate de beneficiar şi „F"AG Germania în calitate de furnizor de gaze naturale de import, la art. 4 pct. 4.1.4. este menţionat, „beneficiarul va îndeplini formalităţile vamale de import, va plăti comisionul vamal şi TVA la prezentarea în vamă, contravaloarea acestora trebuind a fi inclusă în valoarea de vamăaferentă bunurilor (gaze naturale de import) de către beneficiarul contractului".
Conform contractului, reclamanta a avut numai calitatea de prestator de servicii, de transport gaze prin conductele proprietatea sa cu preţul de 8,5 USD/1000 mc.
Furnizorul gazelor a fost firma „F" din Germania iar beneficiara este S.C."M" SA, care conform clauzelor contractuale avea obligaţia de a face toate formalităţile vamale, de a plăti comision vamal şi TVA la prezentarea în vamă, obligaţii îndeplinite de beneficiarii efectivi-consumatori – de S.C."I.S." SAşi S.C."G.S." SA Oţelul Roşu-Sacomet.
Expertiza a arătatcă beneficiarii efectivi ai gazelor naturale transportate pe conducte, au achitataceste obligaţii, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 17 B din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2000 şi pct. 9, 20 lit. b) din HG nr. 401/2001, potrivit cărora sunt supuse cotei zero a TVA, serviciile prestate de contribuabilii înregistraţi ca plătitori de TVA, contractate cu beneficiarii cu domiciliul în străinătate şi a căror contravaloare, a fost inclusă în valoarea din vamă aferentă bunurilor de import.
Facturarea cu cota TVA 0 a mărfurilor livrate la export prin comisionari este justificată întrucât în declaraţiile vamale de export şi facturile externe rezultă că întreaga cantitatefacturată comisionarilor, S.C."P" SRLşi S.C."F.E." SAa fost livrată de acestea la export, furnizorul produselor fiind S.C."Distrigaz Nord" SA(este vorba de exportul de castraveţi cornişor recoltaţi de la serele Dumbrăveni - în primăvara anului 2000 până la 26 iunie 2000, când au fost publicate normele metodologice pentru aplicarea OG nr.17/2000, aprobate prin HG nr.401/2000).
Instanţa în mod temeinic a reţinut că reclamanta a avut dreptul de a deduce TVA pentru bunurile achiziţionate cu înfiinţarea reprezentanţei – punctului de lucru - din Bucureşti, întrucât investiţia a fost utilă acestei, a fost aprobată şi recunoscută de pârâţi, astfel că şi investiţiile adiacente pentru a putea fi exploatate scopului pentru care s-au realizat sunt deductibile fiscal.
Cât priveşte comercializarea de bunuri la un preţ inferior de producţie (la produsul castraveţi cornişor) acestea s-au justificat prin cererea redusă, neexistând posibilitatea de a opri pentru o perioadă producţia de castraveţi ce trebuie recoltată zilnic.
În consecinţă, recursul declarat de pârâţi împotriva sentinţei este nefondat, astfel că, va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva încheierii nr. 369 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi de S.C."Distrigaz Nord" SA Târgu Mureş ca rămase fără obiect.
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 129 din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 918/2003. Contencios. Anularea masurii de... | ICCJ. Decizia nr. 934/2003. Contencios. Anulare partiala H.G.... → |
|---|
