ICCJ. Decizia nr. 96/2003. Contencios. Anulare partiala HG. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.96
Dosar nr.3015/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2003, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Harghita a solicitat anularea parţială a Anexei nr.13 la Hotărârea Guvernului nr.1351/2001, în sensul de a se constata că bunurile înscrise la poziţiile nr.6, 29, 32, 34, 37 şi 39, reprezentând drumuri forestiere, aparţin domeniului public şi i-au fost transmise în administrare, fiind abuziv atestate ca aparţinând domeniului public al comunei Bihor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin atestarea bunurilor menţionate ca aparţinând domeniului public al comunei Bihor, judeţul Harghita, hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi a HG nr. 15/1994, în baza căreia reţeaua de drumuri şi căi forestiere a fost trecută în patrimoniul său.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active, neîndeplinirea procedurii prealabile şi tardivitatea acţiunii. În temeiul art. 60-63 C. proc. civ., pârâtul asolicitat introducerea în cauză a autorităţilor publice locale, care prin hotărârile adoptate şi-au însuşit inventarele bunurilor din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale.
La data de 10 februarie 2003, Ministerul Administraţiei Publice aformulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, solicitând în principal respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa calităţii procesuale active, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa nr.75 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca nefondată şi a respins ca inadmisibile cererile de intervenţie şi dechemare în garanţie a Consiliului Judeţean Harghita şi a Consiliului local al comunei Bihor.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că prin actul administrativ contestat statul a transferat drumurile forestiere în domeniul public al comunei Bilbor, îndeplinind un act de gestiune în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. d) din Legea nr.29/1990, exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. Cererile de intervenţie şi de chemare îngaranţie au fost respinse cu motivarea că, acestea suntinadmisibile înprocedura contenciosului administrativ faţă de esenţa actului administrativ, care a fost emis de autoritatea publică în cadrul activităţii executive.
Împotrivaacestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. (7) şi pct. (9) C. proc. civ.
În primul motiv de casare, s-a susţinut că hotărâreaatacată cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât s-a reţinut că drumurile forestiere sunt accesorii ale pădurii şi au regimul juridic al dreptului principal, deşi aceste drumuri aparţin statului şi nu unităţilor administrativ-teritoriale, aşa cum s-a prevăzut şi în art. 4 din OG nr.96/1998, aprobată prin Legea nr.141/1999 şi modificată prin Legea nr.75/2002.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susţinut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea Legii nr.213/1998 şi a OG nr.43/1997. Recurenta a arătatcă instanţa de fond areţinut eronat că prin actul atacat a avut loc un transfer al drumurilor forestiere din domeniul public al statului, fără a se avea în vedere că s-a aprobat includerea acestor bunuri în domeniul public al comunei Bilbor pe baza unui inventar în care nu au fost cuprinse.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, dar cauza a fost soluţionată prin admiterea unei excepţii de procedură,reţinându-se în considerentele hotărârii că actul administrativ contestat este un act de gestiunesăvârşit de stat, în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său, act exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, conform art. 2 lit. d) din Legea nr.29/1990.
În consecinţă, este întemeiat acest prim motiv de casare, invocat în baza art. 304 pct. (7) C. proc. civ.., cu privire la considerentele contradictorii din hotărârea atacată.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Dispoziţiile legale susmenţionate nu au fost respectate în cauză, deoarece la termenul din 13 martie 2003 s-au pus concluzii pe fondulpricinii, iar prin hotărârea pronunţată la 27 martie 2003, instanţa de fond a soluţionat o excepţie de procedură, care nu a fost invocată prin întâmpinare şi nici în şedinţă publică, nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii şi al dreptului laapărare.
Totodată, se constată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererilor de chemare în garanţie şi de intervenţie accesorie fără a pune aceste cereri în discuţia părţilor şi la termenul din 6 februarie 2003, a dispus introducerea în cauză a Consiliului Judeţean Harghita, fără să existe o cerere în acest sens şi fără să fie motivată citarea autorităţii publice respective.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi în baza art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza sprerejudecare la aceeaşi instanţă. Faţă de soluţia dată acestui prim motiv de casare, nu se mai impune a fi examinate celelalte critici formulate în recurs şi care urmează a fi avute în vedere, sub forma unor apărări de fond, la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Silvică Harghita din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor împotriva sentinţei civile nr.75 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 962/2003. Contencios. Recurs anulare decizie... | CSJ. Decizia nr. 979/2003. Contencios. Modificarea, completarea... → |
|---|
