CSJ. Decizia nr. 966/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 966/2003
Dosar nr. 572/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 649 din 23 noiembrie 2001, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat de Societatea Naţională a Petrolului (S.N.P.) Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare, împotriva sentinţei nr. 25 din 18 septembrie 2001, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Satu Mare, sentinţă prin care a fost admisă contestaţia formulată de T.L., T.Ş., M.V., L.A., B.P., M.M., S.P., S.Z., T.D. şi G.V., împotriva deciziilor de imputare nr. 290-304 din 7 decembrie 2000, emise de S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare, iar deciziile de imputare au fost anulate ca tardiv emise.
Iniţial, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Satu Mare care, prin sentinţa civilă nr. 2472 din 13 martie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Satu Mare.
Prin contestaţia formulată în comun, contestatorii T.L., T.Ş., M.V., L.A., B.P., M.M., S.P., S.Z., T.D. şi G.V. au solicitat anularea deciziilor de imputare nr. 290, 291, 292, 293, 294, 295, 296, 297, 298, 299, 300, 301, 302, 303 şi 304 din 7 decembrie 2000, emise de S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare, privind obligarea fiecăruia dintre ei la plata unei sume cotă-parte dintr-un prejudiciu total în valoare de 2.508.895 lei, reprezentând contravaloarea produselor petroliere a căror plată a fost reclamată de sucursala furnizoare. Totodată, contestatorii au solicitat suspendarea executării deciziilor de imputare, până la soluţionarea contestaţiei lor.
În motivarea contestaţiei, contestatorii au arătat următoarele:
- prin procesul-verbal nr. 5696 din 20 octombrie 2000, organul de control financiar intern al S.N.P. Petrom SA a constatat că sucursala Peco Satu Mare a achitat cu ordin de plată către sucursala Petrotrans Ploieşti, suma de 2.508.895 lei, ca urmare a dispoziţiei nr. 33 din 10 februarie 2000 dată de S.N.P. Petrom SA, în soluţionarea litigiului economic dintre cele două sucursale ale sale:
- litigiul economic dintre cele două sucursale a făcut obiectul dosarului nr. 148/1999 al S.N.P. Petrom SA şi priveşte pretenţia sucursalei Petrotrans Ploieşti faţă de Sucursala Peco Satu Mare, ca aceasta din urmă să-i plătească suma de 2.508.895 lei, reprezentând c/val cantităţii de 2.395 kg. benzină, refuzată la plată pe motiv de lipsă constatată la destinaţie;
- dispoziţia nr. 33 din 10 februarie 2000 prin care sucursala Peco Satu Mare a fost obligată la plată, este motivată doar pe faptul că actele întocmite la depozitul Satu Mare de către comisia de recepţie nu sunt opozabile faţă de furnizorul efectiv, fără să arate în ce constă lipsa de opozabilitate;
- contestatorii, în calitate de membri ai comisiei de recepţie au respectat, întru-totul normativele legale privind efectuarea recepţiei produselor petroliere şi întocmirea actelor de constatare în caz de lipsă, astfel că imputarea în sarcina lor a daunei suferite de unitate este netemeinică şi nelegală, nefiind întrunite elementele răspunderii materiale;
- în raport cu data la care conducerea sucursalei Peco Satu Mare a luat cunoştinţă de producerea pagubei, respectiv data de 14 februarie 2000, când a fost înregistrată la registratura unităţii dispoziţia nr. 33 din 10 februarie 2000 a S.N.P. Petrom SA, deciziile de imputare emise în sarcina membrilor comisiei de recepţie, sunt tardive, fiind emise cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108, alin. (2) C. muncii.
La pronunţarea sentinţei de admitere a contestaţiei şi de anulare a deciziilor de imputare, ca tardiv emise, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Satu Mare a reţinut că de la data înregistrării la registratura sucursalei Peco Satu Mare a dispoziţiei nr. 33 din 10 februarie 2000, emisă de S.N.P. Petrom SA, suma de 2.508.895 lei s-a transformat într-un prejudiciu cert, actual şi determinat, iar Decizia de imputare trebuia emisă în termen de 60 de zile calculat de la data înregistrării dispoziţiei sus-menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional intimata S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că instanţa jurisdicţională nu a făcut o apreciere corectă cu privire la data de la care începe să curgă termenul de 60 de zile de emitere a deciziei de imputare, în condiţiile în care intimata a solicitat S.N.P. Petrom SA aprobarea trecerii pe costurile societăţii a sumei în discuţie, litigiul având loc între sucursale aparţinând aceleiaşi centrale. În opinia recurentei, termenul de emitere a deciziei de imputare începe să curgă de la comunicarea refuzului privind aprobarea trecerii pe cheltuielile de producţie sau de circulaţie ale societăţii a sumei la care a fost obligată la plată.
Prin Decizia nr. 649 din 23 noiembrie 2001, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional declarat de intimată şi a menţinut sentinţa Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Satu Mare.
Pentru a pronunţa astfel, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut că, în raport cu prevederile art. 108 alin. (2) C. muncii, în cauza dedusă judecăţii, conducătorul sucursalei Peco Satu Mare a luat cunoştinţă de producerea pagubei la data de 14 februarie 2000, data înregistrării la registratura unităţii a dispoziţiei nr. 33 din 10 februarie 2000 a SNP Petrom SA, iar termenul de 60 de zile de emitere a deciziei de imputare începe să curgă de la această dată.
Prin Decizia de soluţionare a recursului jurisdicţional, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi face şi unele aprecieri cu privire la prescrierea răspunderii materiale, în raport cu data la care s-a produs paguba, respectiv 10 mai 1996.
Împotriva acestei decizii, intimata S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare a declarat recurs, în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată în 1999, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, intimata a reiterat într-o formă succintă, cele susţinute prin recursul jurisdicţional declarat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond, cu consecinţa respingerii contestaţiei.
Examinând Decizia atacată, actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este nefondat.
Din analiza raporturilor juridice care au relevanţă în soluţionarea corectă a cauzei, se reţin următoarele:
În lunile mai, august şi octombrie 1996, S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrotrans Ploieşti a livrat către S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare, o anumită cantitate de produse petroliere în vagon cisternă, expedierea fiind făcută prin S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi. Recepţionând produsele, destinatara a constatat lipsa cantităţii totale de 2395 kg benzină în valoare de 2.167.595 lei, în legătură cu care a încheiat procesele-verbale de recepţie pentru diferenţe nr. 96 din 10 mai 1996, nr. 165 din 16 august 1996 şi nr. 132 din 27 octombrie 1996. Beneficiara destinatară a refuzat la plată cantitatea constatată lipsă, motiv pentru care sucursala Petrotrans a formulat cerere de arbitraj, solicitând comisiei de arbitraj a societăţii centrale, S.N.P. Petrom SA, obligarea beneficiarei destinatoare sau expeditorului la plata c/val cantităţii de 2395 kg benzină şi a cheltuielilor de judecată efectuate.
Prin dispoziţia nr. 33 din 10 februarie 2000 dată în dosarul nr. 148/1999, directorul general al S.N.P. Petrom SA a obligat sucursala Peco Satu Mare să plătească sucursalei Petrotrans Ploieşti c/val cantităţii de 2.395 kg benzină. Totodată, a respins cererea de pretenţii a petentei faţă de sucursala Petrobrazi.
Obligarea la plată este motivată de faptul că actele întocmite de Comisia de Recepţie a depozitului Satu Mare nu sunt opozabile furnizorului de produse petroliere, fără să arate motivele pentru care acestea nu sunt opozabile.
Cu adresa nr. 2682 din 12 mai 2000, intimata a adus la cunoştinţa societăţii centrale, S.N.P. Petrom SA, situaţia litigioasă ivită între cele două sucursale şi a solicitat aprobarea trecerii pe costurile societăţii a sumei în discuţie împreună cu alte sume reprezentând daune produse în împrejurări asemănătoare, argumentând că la nivelul său nu se constată vreo culpă în producerea acestor daune.
Ca urmare a controlului financiar, efectuat în perioada 18 septembrie – 20 octombrie 2000, la sediul intimatei de către echipa de control desemnată de societatea centrală, s-a constatat că sucursala Peco Satu Mare nu a luat măsurile legale pentru urmărirea şi recuperarea daunei produse prin obligarea sa la plata unei cantităţi de benzină care, în fapt, nu a fost primită. Rezultatul controlului a fost consemnat în procesul-verbal nr. 5696 din 20 octombrie 2000, prin care s-a stabilit ca dauna să fie recuperată de la persoanele vinovate de neluarea măsurilor sus-menţionate şi nicidecum de la membrii Comisiei de Recepţie.
La data de 7 decembrie 2000, intimata sucursala Peco Satu Mare a emis deciziile de imputare nr. 290-304 în sarcina contestatorilor, membri ai Comisiei de Recepţie a produselor petroliere expediate pe adresa sa. Măsura imputării contrazice, de fapt, solicitarea aprobării trecerii daunei pe costurile societăţii, aşa cum s-a arătat mai sus, punând sub semnul întrebării existenţa vinovăţiei membrilor Comisiei de Recepţie a intimatei.
Sediul reglementării răspunderii materiale îl constituie art. 102-109 C. muncii; în forma aceasta se afla în vigoare la data emiterii deciziilor de imputare care fac obiectul cauzei.
Potrivit art. 108 alin. (1) C. muncii menţionat, răspunderea materială pentru paguba cauzată unităţii poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei.
În ceea ce priveşte termenul de emitere a deciziei de imputare, la alin. (2) şi alin. (4) al art. 108 C. muncii se prevede că acesta este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită această decizie, a luat cunoştinţă de producerea pagubei, iar după expirarea acestui termen, prejudiciul se impută celui vinovat de neluarea măsurii de imputare.
La data de 14 februarie 2000 când s-a înregistrat la registratura intimatei, dispoziţia nr. 33 din 10 februarie 2000 emisă de societatea centrală SNP Petrom SA, prin care intimata a fost obligată la plata sumei de 2.508.895 lei către sucursala Petrotrans Ploieşti, această sumă a devenit pentru patrimoniul intimatei o daună certă, actuală şi determinată, iar o eventuală imputaţie în sarcina membrilor Comisiei de Recepţie a produselor petroliere primite, putea fi făcută înlăuntrul termenului de 60 de zile calculat de la data sus-menţionată.
Termenul de emitere a deciziei de imputare, astfel cum este reglementat de Codul muncii, în vigoare la acea dată, este un termen imperativ, de decădere, nesusceptibil de suspendare sau întrerupere, iar nerespectarea acestuia duce la anularea deciziei de imputare, cum în mod corect a procedat instanţa jurisdicţională de fond.
Faţă de considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 312, alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de intimata S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare împotriva deciziei nr. 649 din 23 noiembrie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 967/2003. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 965/2003. Contencios. Recurs suspendarea... → |
|---|
