CSJ. Obligarea Inspectoratului Şcolar la repartizarea pe postul de suplinitor în liceu. Decizia nr. 970/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 970
Dosar nr.1970/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de C. I. împotriva deciziei civile nr.59 din 15ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat: contestatorul C. I., personal; intimatul Inspectoratul Şcolar al judeţului Vâlcea reprezentat de consilierul juridic.
Procedura completă.
Constatatorul C. I. a precizat că îşi întemeiază contestaţia în anulare pe dispoziţiile art.317 din C. proc. civ., susţinând că, din abuz sau din greşeală, instanţa de recurs nu a judecat recursulîn fond şi aprocedat la anularea recursului ca netimbrat, fără a ţine seama de faptul că îndimineaţa zilei de 15 ianuarie 2001, recurentul a solicitat prin fax amânarea judecării cauzei sau amânarea pronunţării deciziei pentru a depune dovada timbrării recursului, timbrarea fiind făcută înaintea termenului de judecată fixat deinstanţa de recurs. A maiarătat că a trimis, prin poştă chitanţafiscală privind achitarea taxei de timbru, însă nici această chitanţă şi nici faxul prin care a solicitat amânarea judecării cauzei sau a pronunţării deciziei nu se află la dosarul de recurs. A solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi judecarea recursului pe fond. Totodată, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea contestaţiei în anulare, aşa cum acestea au fost precizate prinnotele scrise depuse în această şedinţă (fila 16, dosar nr.1970/2002). A depus note scrise însoţite de înscrisuri (filele 16-19, dosar nr.1970/2002).
Reprezentanta Inspectoratului Şcolar al judeţului Vâlcea a pus concluzii de respingere a contestaţiei în anulare,întrucât timbrarea s-a făcut după judecarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Şcolar Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la repartizarea sa pe postul de suplinitor la Liceul „ G. M." din oraşul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, în anul şcolar 1998-1999, post rămas vacant în urma concursului din 22 iulie 1998 şi pe care l-a solicitat la 11 august 1998. Totodată, reclamantul a solicitatobligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, începând cu data de 1 septembrie 1998, reactualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata sumei de 200.000.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.29/F/C din 28 februarie 2001, Curtea de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond areţinut următoarele:
-o acţiune formulată de acelaşi reclamant împotriva aceluiaşi pârât, având acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză, a făcut obiectul dosarului nr.3203/1998 al aceleiaşi instanţe care, prin sentinţa nr.151 (F din 19 octombrie 1998, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată, obligându-l pe acesta la 30.000 lei cheltuieli de judecată;
-recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr.151/F/1998 a fost respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia contencios administrativ prin Decizia nr.1725 din 16 iunie 1999 pronunţată în dosarul nr.2700/1998;
-împotriva deciziei nr.1725 din 16 iunie 1999, reclamantul a formulat contestaţie în anulare care a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia contencios administrativ prin Decizia nr.2868 din 17 octombrie 2000 pronunţată în dosarul nr.2648/1999;
-în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.1201 din C. civ., potrivit căruia,este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este făcută între aceleaşi părţi, făcută între ele şi în contra lor în aceeaşi calitate;
-reclamantul a încălcat dispoziţiile art.163 din C. proc. civ., potrivit căruia, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe;
-prin sentinţa nr.151/F din 19 octombrie 1998 Curtea de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ s-a desesizat de judecarea cauzei şi nu mai poate reveni asupra hotărârii sale care a rămas definitivă şi irevocabilă.
Reclamantul C. I. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.29/F/C din 28 februarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ, iar prin Decizia nr.59 din 15 ianuarie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, dosarul nr.2010/2001,recursul a fost anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art.317, alin.(2) din C. proc. civ., susţinând următoarele:
-în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 2001, reclamantul a trimis un fax din municipiul Predeal prin care a solicitat amânarea judecării cauzei sau amânarea pronunţăriipentru a face dovada că a achitat taxa de timbru menţionată în citaţia ce i-a fost trimisă pentru acest termen;
-instanţa de recursnu aţinut seama de cererea formulată de reclamant prin faxulprimit înainte de deschiderea şedinţei de judecată, iar prin Decizia nr.59 din 15 ianuarie 2002 recursul a fost anulat,în mod abuziv şi nelegal, ca netimbrat.
x
xx
Contestaţia în anulare estenefondatăşi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art.317 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare şi în cazul în care procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cucerinţele legii, iar recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Pentru judecarea recursului declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinţei civile nr.29/F/C din 28 februarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa de recurs a fixat termen la 15 ianuarie 2002, cu citarea ambelor părţi. Conform actelor procedurale aflate la dosar (filele 13-14, dosar nr.2010/2001), recurentul a fost citat cu menţiunea timbrării, respectiv, 15.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1500 lei timbru judiciar.
La termenul de judecată fixat, când recurentul nu s-a prezentat, instanţa de recurs, constatând că recursul nu a fosttimbrat, a făcut aplicarea art.20, alin (3) din Legea nr.146/1997, republicată şi art.9 alin.(2) din Ordonanţa de Guvern nr.32/1995 şi a dispus anularea recursului ca netimbrat.
Susţinerile reclamantului, cum că în dimineaţa zilei de 15 ianuarie2002 a trimis un fax prin care a solicitat amânarea judecării recursului ce face obiectul dosarul nr.2010/2001 al Curţii Supreme de Justiţie, Secţia contencios administrativ sunt neîntemeiate.
Din referatul întocmit la data de 15 noiembrie 2002 de prim-grefierul Secţiei contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie (fila 10, dosar nr.1970/2002), rezultă că la nr.2010/2001 din registrul general de dosare pe anul 2001 se află două înregistrări: una la 15 ianuarie 2002, potrivit căreia recurentul C. I. solicita, prin fax,judecarea cauzei în lipsă, alta la 21 ianuarie 2002 prin care recurentul C. I. depune taxa de timbru în recurs, respectiv 15.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1500 leitimbru judiciar.
Înregistrările din registrul sus-menţionat fac dovada că prin faxul din dimineaţa zilei de 15 ianuarie 2002, invocat de reclamant în susţinerea contestaţiei în anulare, acesta nu asolicitat amânarea judecării cauzei, ci judecarea cauzei în lipsă, iar timbrarea recursului a fost făcută ulterior judecării recursului, contrar dispoziţiilor Legii nr.146/1997, republicată.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respingecontestaţia în anulare formulată de C. I., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de C. I. împotriva deciziei civile nr.59 din 15ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ,ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1941/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1942/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
