CSJ. Decizia nr. 967/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 967/2003
Dosar nr. 573/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 602 din 8 noiembrie 2001, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi s-a respins recursul jurisdicţional introdus de pârâţii N.G. şi B.G., împotriva sentinţei nr. 15 din 5 septembrie 2001, de obligare a lor, în temeiul art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, la plata unor amenzi civile, pentru primul, de 15.152.000 lei, iar pentru secunda, de 6.026.000 lei, reprezentând salariul pe 2 luni al fiecăruia dintre ei.
Prima instanţă a reţinut în motivarea sentinţei, că pârâţii nu au executat obligaţiile ce le-au fost impuse prin Decizia nr. 3 din 22 martie 2001, în vederea încasării debitelor restante la 31 decembrie 2000, a majorărilor de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale pe anul 2000, precum şi că nu au organizat şi efectuat inventarierea imobilizărilor corporale în curs de execuţie, nefiind nici cel puţin emisă o decizie în acest sens.
Instanţa de recurs jurisdicţional a menţinut soluţia dată, constatând că faptele au fost bine stabilite, iar vinovăţia pârâţilor, reală. S-a mai reţinut că s-au întreprins măsuri de executare pentru 30 de persoane, cu privire la care pârâţii au invocat, ca justificative, 11 anexe, dar documentele respective nu au fost depuse.
Împotriva deciziei au declarat prezentul recurs, cei doi pârâţi, invocând faptul că efectuarea inventarierii imobilizărilor corporale nu s-a putut face, deoarece Consiliul Judeţean Vrancea a neglijat desemnarea expertului, iar în ce priveşte urmărirea debitelor, că au fost luate toate măsurile de recuperare.
Recursul este nefondat.
1. Cu privire la activitatea de executare a creanţelor bugetare;
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâţii au iniţiat unele acţiuni de recuperare a debitelor prin popriri, executări silite, chemări în judecată, dar raportat la volumul cazurilor pe care le aveau de soluţionat, demersul s-a dovedit insuficient şi cu rezultate destul de modeste.
Astfel, cu titlu de exemplu se poate cita situaţia prezentată prin actul de la dosarul recurs, din care rezultă că dintr-un număr de 479 cazuri s-au realizat încasări în 48 de cazuri.
Desigur că situaţia s-a ameliorat, relativ, în timpul controlului, dar activitatea respectivă trebuia organizată, astfel încât să se desfăşoare regulat, cu încasarea periodică a debitelor, iar nu sub impulsul ocazional al organului de control.
2. În ce priveşte inventarierea imobilizărilor corporale;
Termenul de executare stabilit iniţial a fost decalat pentru data de 25 mai 2001.
Cu toate acestea, Comisia de inventariere a fost constituită tocmai la 24 septembrie 2001.
Este adevărat că la această întârziere a contribuit într-o oarecare măsură şi circumstanţe străine de puterea de decizie a pârâţilor, dar aceasta nu poate scuza totuşi o întârziere de peste 6 luni, fără a lua în considerare faptul că lucrarea respectivă trebuia demarată cu mult înainte de data controlului, intrând în obligaţiile de serviciu ale pârâţilor.
Susţinerea recurentului N.G., că lucrările cu privire la care trebuiau făcute inventarierile, au fost executate în legislatura precedentă şi, deci, nu este cazul a se reţine vreo culpă în sarcina sa, nu poate fi primită, cunoscând că pârâtul, independent de deficienţele imputabile predecesorului său, ar fi trebuit la luarea în primire a funcţiei, să facă un inventar al problemelor rămase nerezolvate şi să le aducă la îndeplinire într-un termen rezonabil, iar nu să încheie exerciţiul bugetar al primului an de activitate, fără a demara cel puţin lucrările neîncheiate preluate de el.
Faţă de considerentele mai sus expuse, motivele de casare se vădesc nefondate şi, în consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat, cu menţinerea soluţiei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.G. şi B.G., împotriva deciziei nr. 602 din 8 noiembrie 2001, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 971/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 966/2003. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
