ICCJ. Decizia nr. 1086/2004. Contencios. Refuz eliberare licenta de executie pentru traseu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1086/2004
Dosar nr. 1664/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 iunie 2002, reclamanta SC F.C. SRL Haţeg a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română să-i elibereze licenţă de execuţie pentru traseu pe ruta Haţeg-Hunedoara - Deva şi retur, zilnic, cu plecare din Haţeg la ora 6.45.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a deţinut licenţă de execuţie pentru traseu, dar ultima cerere adresată pârâtei în acest sens, nu a fost soluţionată, deşi a depus toate actele necesare şi a achitat taxele pentru eliberarea licenţei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei, cheltuieli de judecată în sumă de 2.622.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001, emis de Ministerul Transporturilor, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamanta nu îndeplineşte cerinţele revăzute în Ordinul nr. 1842/2001, pentru eliberarea licenţei de execuţie, întrucât nu deţine aprobare din partea Consiliului Judeţean Hunedoara şi graficele de circulaţie propus nu poate fi armonizat cu graficele de circulaţie pentru alte trasee, care au fost atribuite altor operatori de transport cu licenţă de execuţie pe anul 2002. De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că autovehiculul menţionat de reclamantă în lista autovehiculelor de rezervă, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în art. 35 lit. d) şi art. 38 din Ordinul nr. 1842/2001, întrucât nu are licenţă de execuţie, este înmatriculat ca autoturism şi nu poate fi folosit pentru executarea transportului rutier de persoane, prin servicii regulate.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de casare, s-a susţinut că instanţa de fond a considerat eronat, ca nefiind îndeplinită procedura prealabilă, deşi s-au depus la dosar, copiile petiţiilor adresate Autorităţii Rutiere Române. Recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842/2001, nu erau aplicabile în cauză, pentru că licenţa solicitată are ca obiect singura cursă, iar cererea sa nu a fost soluţionată în termenul legal de 15 zile.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a criticat soluţia dată pe fondul cauzei, arătând că a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru licenţa de execuţie, solicitată pentru o singură cursă. Recurenta a învederat că licenţa a fost solicitată în baza art. 37 alin. (2) din Ordinul nr. 1842/2001 şi că pentru această cerere, nu avea nevoie de aprobarea Consiliului Judeţean şi de autovehicule de rezervă, cerinţe impuse operatorilor care efectuează transporturi regulate pe traseu, pe curse normale repetate zilnic.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842/2001, emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi se constată că este întemeiată critica adusă în recurs, soluţiei de admitere a excepţiei privind neîndeplinirea procedurii prealabile.
Condiţia îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a fost respectată de recurenta-reclamantă care, anterior datei de 3 iunie 2002, la care a formulat acţiunea în justiţie, s-a adresat autorităţii intimate, cu reclamaţiile administrative înregistrate sub nr. 293 din 3 aprilie 2003, nr. 432 din 21 mai 2002 şi nr. 522 din 13 iunie 2002 şi nr. 718 din 27 august 2002.
Concluzia instanţei de fond, că prin aceste petiţii nu au fost respectate condiţiile şi termenele din procedura administrativă prevăzută în norma specială – art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842/2001, se vădeşte a fi eronată, întrucât până la data formulării acţiunii, cererile recurentei-reclamante nu au fost soluţionate, nu a existat o comunicare a refuzului de a i se elibera licenţa de execuţie, şi pentru răspunsul cuprins în adresa nr. 516 din 12 iunie 2002, autoritatea intimată nu a prezentat dovezile de comunicare.
Criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei sunt, de asemenea, întemeiate, constatându-se că este nelegală şi netemeinică hotărârea de respingere a acţiunii.
Din actele dosarului, rezultă că societatea recurentă îndeplineşte cerinţele legale pentru eliberarea unei noi licenţe de execuţie, pentru o singură cursă, pe traseul Haţeg-Hunedoara – Deva, tur şi retur.
Pentru acelaşi traseu, recurenta a deţinut licenţă de execuţie eliberată la 1 iulie 2001, conform caietului de sarcini întocmit de autoritatea intimată.
În exercitarea atribuţiilor sale de inspecţie şi de control prevăzute în art. 4 din Anexa nr. 1 la HG nr. 625/1998, intimata nu a revocat licenţa atribuită în anul 2001 şi nu a dovedit încălcarea de către recurentă, a reglementărilor privind transportul rutier de persoane.
Hotărârea instanţei de fond s-a întemeiat greşit, numai pe apărările formulate de intimata-pârâtă în întâmpinare, fără a se verifica dacă acestea sunt conforme dispoziţiilor legale invocate şi probelor administrate în cauză.
Astfel, se constată că intimata-pârâtă nu a depus înscrisuri pentru dovedirea susţinerii sale privind imposibilitatea armonizării graficului de circulaţie propus de recurenta-reclamantă, cu graficele traseelor Lupeni - Petroşani - Deva şi Deva - Hunedoara, pentru care în anul 2002 au fost atribuite licenţe altor operator de transport. De altfel, posibilitatea armonizării graficelor de circulaţie a fost prevăzută de art. 30 din Ordinul nr. 1842/2001, numai în cazul modificării programului de transport rutier de persoane, prin includerea de noi trasee, iar nu şi în cazul cererii recurentei, care a avut ca obiect un traseu existent şi aprobat din anul 2001.
Celelalte apărări invocate de intimată cu privire la lipsa aprobării Consiliului judeţean şi condiţia licenţei pentru autovehiculele de rezervă, sunt, de asemenea, neîntemeiate, pentru că documentaţia întocmită de recurentă corespunde prevederilor Ordinului nr. 1842/2001, pentru a se efectua o singură cursă pe zi, pe un traseu judeţean, tur şi retur.
În consecinţă,Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va admite acţiunea, obligând Autoritatea Rutieră Română să elibereze recurentei-reclamantei SC F.C. SRL, licenţă de execuţie pentru traseu, pentru o singură cursă, pe ruta Haţeg - Hunedoara - Deva şi retur, zilnic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F.C. SRL Haţeg împotriva sentinţei civile nr. 37 din 19 februarie a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de reclamanta SC F.C. SRL.
Obligă pârâta Autoritatea Rutieră Română să elibereze reclamantei, licenţa de execuţie traseu pentru o singură cursă pe ruta Haţeg - Hunedoara - Deva şi retur, zilnic.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1088/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
