ICCJ. Decizia nr. 1085/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1085/2004
Dosar nr. 4095/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 aprilie 2003, reclamanta SC A.T. SRL Bucureşti a chemat în judecată C.N.A., solicitând anularea deciziei nr. 3233 din 9 aprilie 2003, emisă de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia sus-menţionată, pârâtul a sancţionat deţinătorul postului de televiziune P. TV, cu somaţie publică, pe considerentul că radiodifuzorul a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) din Decizia nr. 57/2003, privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe, prin difuzarea programului de televiziune B.B.
S-a mai susţinut că Decizia nr. 3233 din 9 aprilie 2003, nu a fost emisă în forma şi procedura prevăzută de Decizia nr. 57/3003 a C.N.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1097 din 7 iulie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit raportului de monitorizare în cadrul emisiunii B.B., difuzată pe postul P. TV, în zilele 28 martie - 31 martie şi 1, 2 şi 3 aprilie, concurenţii au purtat dialoguri cu un conţinut obscen, constatându-se o abundenţă a limbajului vulgar şi gesturi obscene.
Împotriva sentinţei astfel pronunţată, a declarat în termenul legal, recurs reclamanta SC A.T. SRL Bucureşti, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat casarea sentinţei, pentru faptul că sentinţa nu cuprinde motivele de drept şi de fapt care au format convingerea instanţei, cât şi pentru încălcarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările din dosar, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 39 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, „este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată".
C.N.A., în calitatea sa de autoritate publică, sub control parlamentar şi garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, în art. 10 alin. (1) cap. 2, a dezbătut raportul de monitorizare, referitor la emisiunea B.B., constatând abundenţa limbajului vulgar şi a gesturilor obscene.
În atare situaţie, în mod corect s-a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Decizia nr. 57/2003 a C.N.A., privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe, Decizia elaborată în temeiul prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea Audiovizualului nr. 504/2002, reclamanta fiind sancţionată în conformitate cu prevederile art. 90 lit. d).
Constatarea contravenţiei s-a făcut de Consiliu, potrivit dispoziţiilor legale, care a apreciat că abaterea este minoră şi a adresat postului de televiziune P. TV, o somaţie publică de intrare în legalitate.
Măsura dispusă este temeinică şi legală, aşa cum rezultă din rapoartele de monitorizare referitoare la emisiunea respectivă, existentă în dosarul de fond.
Faţă de cele de mai sus, sentinţa pronunţată de instanţa de fond, prin care s-a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, este legală.
De altfel, somaţia aplicată nu reprezintă sancţiune propriu-zisă, ci are menirea de a aviza radiodifuzorul cu privire la abaterea săvârşită, tocmai pentru a preveni aplicarea unei sancţiuni, astfel cum prevede Legea Audiovizualului nr. 504/2002.
Totodată, nu poate fi reţinut nici motivul de recurs, potrivit cu care instanţa nu şi-a motivat sentinţa, doar pentru că argumentele care au stat la baza fundamentării hotărârii, coincide cu punctul de vedere al C.N.A.
Instanţa a concluzionat corect şi şi-a motivat în drept soluţia arătând că au fost încălcate atât prevederile art. 39 alin. (1) din Legea Audiovizualului, potrivit cărora este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, precum şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 57/2003, privind protecţia minorilor, respectivele emisiuni încadrându-se în prevederile art. 19 lit. f) din Decizia menţionată.
În consecinţă, sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.T. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1097 din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2004. Contencios. Refuz comunicare... | ICCJ. Decizia nr. 1086/2004. Contencios. Refuz eliberare licenta... → |
|---|
