ICCJ. Decizia nr. 1133/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1133/2004
Dosar nr. 4080/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 august 2003 şi înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta T.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, să se anuleze hotărârea nr. 6035 din 25 iulie 2003 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască calitatea şi drepturile acordate de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în anul 1940, părinţii săi D.B. şi A.B. au fost obligaţi pe motive etnice, să se refugieze în Arad, din localitatea de domiciliu, satul Porţi, comuna Leşmir , judeţul Sălaj, astfel că şi ea are calitatea de refugiat, fiind născută la 30 septembrie 1941, în comuna Tămaşda, judeţul Bihor, deoarece mama sa a mers pentru a fi ajutată şi supravegheată de rude.
Prin sentinţa nr. 332 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu s-a născut în refugiu, în teritoriul românesc, ci în judeţul Bihor, comuna Tămaşda.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, care critica hotărârea, ca fiind nelegală, în sensul că instanţa, prin aprecierea greşită a probelor şi interpretarea eronată a legii, a pronunţat o hotărâre nelegală.
Recursul se constată a fi nefondat, conform considerentelor ce se vor expune.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. În art. 2 din Normele elaborate pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG 127/2002, este precizată noţiunea de persoană strămutată în altă localitate, în sensul că aceasta este persoana care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate.
În cauză, nu se constată că părinţii reclamantei au fost obligaţi pe motive etnice să îşi părăsească domiciliul, dar se reţine că reclamanta a fost născută în localitatea Tămaşda, judeţul Bihor.
Faţă de susţinerile reclamantei, făcute prin acţiune, instanţa avea obligaţia legală să lămurească în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., toate aspectele pentru aflarea adevărului.
Se impunea a suplimenta probatoriile, în scopul determinării cu certitudine a motivelor pentru care reclamanta s-a născut în localitatea Tămaşda, dacă această localitate era în zonă de refugiu, precum şi alte măsuri să determine cu exactitate dacă reclamanta este beneficiară sau nu, a drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.
Neprocedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, urmând a fi admis recursul şi casată sentinţa, cauza fiind trimisă spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.A. împotriva sentinţei nr. 332/CA/2003 – P din 15 septembrie 2003, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1132/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1134/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
