ICCJ. Decizia nr. 1132/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1132/2004
Dosar nr. 3996/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 4774/CA din 17 iunie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Arad, cerând anularea hotărârii nr. 754 din 29 septembrie 2002 şi obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că s-a născut în Basarabia şi după terminarea cursurilor şcolare, a devenit învăţător şi la 28 iunie 1940 a fost concentrat în cadrul Regimentului 35 Infanterie şi a fost menţinut concentrat şi mobilizat până la 4 octombrie 1945, când a fost transferat pe postul de învăţător din Basarabia, de la Şcoala primară Trestieni, la Şcoala primară Vladimirescu (fostă Glogovaţi), de unde a fost şi pensionat.
Reclamantul consideră că are calitatea de strămutat prin concentrare şi mobilizare, aşa cum se atestă şi în carnetul de identitate nr. 41096, emis de Comisariatul General pentru asistenţa populaţiei venită din Basarabia şi Bucovina, unde a fost luat în evidenţă, ca evacuat, cu menţiunea „concentrat". Reclamantul a mai arătat că nu a mai avut alt domiciliu, decât în Basarabia şi că a fost strămutat cu domiciliul, în urma ocupaţiei sovietice a Basarabiei, iar faptul că a fost mobilizat, nu anulează situaţia sa de strămutat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 295 din 16 septembrie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul B.I., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, respectiv nu a făcut dovada strămutării sale în altă localitate, decât cea de domiciliu, suferind persecuţii pe motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen, recurs, reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie, susţinând în esenţă că, la data ocupării Basarabiei, la 28 iunie 1940, se afla în tranşee pe malul Nistrului, suferind vicisitudinile războiului, iar soţia sa şi-a schimbat domiciliul la 17 septembrie 1840, din Basarabia, la Bucureşti.
Verificând cauza, în funcţie de recursul formulat, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din adeverinţa C.R. nr.129 din 28 noiembrie 1967, emisă de Comisariatul Militar Raion Arad rezultă că reclamantul a fost concentrat la 28 iunie 1940, iar la data de 4 octombrie 1945 a fost lăsat la vatră.
Art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată, stabileşte că beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoanele care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945, au suferit persecuţii pe motive etnice, printre care, la pct. c este înscrisă situaţia strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din actele aflate în dosarul de fond rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant s-a realizat anterior perioadei vizate de art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată şi anume, la data de 28 iunie 1940, când a fost concentrat, acest fapt fiind, deci, determinat de cauze militare, iar nu de exercitarea vreunei persecuţii. Se reţine că în perioada 28 iunie 1940 - 4 octombrie 1945, reclamantul având calitatea de concentrat în serviciul militar, deplasările realizate cu frontul au fost determinate de ordine militare, iar nu de persecuţii pe motive etnice, situaţie în care reclamantul nu poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, instanţa făcând o apreciere corectă a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 295 din 16 septembrie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1130/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1133/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
